Ciocarlie, Ciocarlie, bine mi-ai facut tu mie
Am ramas cu gandul tot in week-end-ul trecut, la Festivalul Dilema Veche. Tot zic despre el, ca poate la anul se mai incumeta cineva sa mearga in Cetatea Alba Iulia, sa se bucure de frumos. Zau ca nu v-ar prinde rau!
Ultima seara de festival avea in program Fanfara Ciocarlia, un pic cam tarzior pentru necesitatea mea de a ajunge la Timisoara in acea seara. Dar pe sistemul “cine stie cand mai ajung sa-i vad”, am luat mareata decizie de a amana plecarea pana dupa concert. Ma gandeam ca o sa dureze maxim o ora si 10 minute, uitand cu desavarsire ca Fanfara Ciocarlia inseamna tigani lautari care au ritmul in sange si adora sa bucure oamenii cu muzica lor.
Inainte de concert eram destul de obosita. Ora 21.30 intr-o duminica seara e o ora la care eu ma pregatesc de saptamana care urmeaza si maximul de derapaj de la program inseamna sa urmaresc un film pana tarziu in noapte (bine, asta e planul care se intampla doar cand sunt acasa; si cum nu prea sunt acasa…). Perspectiva de a sta la concert, dupa care sa ma urc in masina si sa conduc doua sute si ceva de kilometri nu ma incanta deloc si aproape ca-mi parea rau de decizia luata.
Pana cand au intrat fanfaristii pe scena. Intai tromboanele, ca asa-i frumos. Apoi saxofoanele. Apoi tobarii, ca la final sa vina trompetistii. Toti cantand “Bubamara”. In mai putin de 4 minute dansam in Piata Cetatii, iar in jumatate de ora deja imi dadusem geaca jos. E imposibil sa stai pe loc cand pe scena sunt 10 oameni care rad, plang si se bucura prin instrumentele lor. Cu gura pana la urechi am urmarit cele doua ore de concert, incapabila sa-mi iau ochii de la scena, iar corpul meu dansa fara sa vreau neaparat sa fac asta. Si-am dansat tiganeste, si sarbeste, si romaneste, am cascat ochii mari de uimire cand au inceput sa cante Buena Vista Social Club sau cand am auzit subtile note de jazz in cantecele de petrecere ce sunau dinspre scena.
Sunt fabulosi. Atata ritm si putere n-am vazut vreodata intr-un singur loc. Au cantat exact asa cum a spus Corina Suteu inainte de concert: “in ritmul batailor inimii”. In timp ce scriu toate astea ascult, evident, Fanfare Ciocarlia. Care vine la Timisoara pe 23 octombrie.
Multumesc din nou Autonom, partenerul de mobilitate al deplasarii culturale. Ca bine-a prins acel Opel Astra, cu cutie de viteze automata, la intoarcere, cand oboseala era mare.
Si daca mai sunteti pe la munci, puteti castile si ascultati. E cu energie si cu stare de bine.
