Am fost la “Fabrica de pisi” – Heaven

Da, da, sunt rautacioasa, dar n-am ce face, daca mi se ofera ocazia 😀

Joia trecuta, dupa concertul Cassa Loco din Club 30, ne-am luat, cu mic cu mare si am plecat spre ceea ce se anunta a fi mega-concertul saptamanii. Aveam pisi, aveam cocalari de frunte, aveam loc mare, muzica de bubuit in urechi o saptamana etc. Si, mai ales, il aveam pe Puya, unul dintre cei mai in voga artisti la ora actuala. Mai celebru decat el e doar Alex de la Vodafone, dar ala nu canta, din cate stiu io.

Intrarea, evident, moca (ma rog, baietii plateau 10 lei, adica exact ca la o seara obisnuita, de club). Ca doar asa se face la marii artisti, intram gratis ca asa stiu patronii de cluburi sa-si aduca oameni in crasme. Am gasit imediat o masa si ne-am pus frumos pe baut, ca ce dacu sa si faci intr-un club plin de oameni pe fruntea carora scrie “puscarie” (vazusem un dragut de baiat, iar cand s-a apropiat de mine mi-am dat seama ca nu are mai mult de 20 de ani).

No, ma uitam in jur. Frumos la Heaven, imi zic. Niste fete erau urcate pe bar, aproape goale, si dadeau din fund. Doamne, cat de prost puteau sa faca asta. Adica, na, eu inteleg, animatoare, dar n-ar trebui sa aiba macar un pic de ureche muzicala, atata cat sa prinda ritmul? Sau sunt eu atat de demodata si treaba asta cu dansul nu mai are nici o legatura cu felul in care te misti?

Faza cea mai faina s-a petrecut la vreo ora dupa ce ajunsesem. O gagica, buna – ce-i drept, aparuse de nicaieri, langa masa noastra si se uita pierduta in zare. Pantaloni cu talie mai mult decat joasa si un top gen corset, fara bretele, care abia ii tinea sanii sa nu se revese. Barbatii baleau. Scoate un telefon, se uita la el, butoneaza ceva si, la un moment dat, unul din domnii cu care eram la masa ii spoteste ceva la ureche. Ea spune “of, dar nu stiu unde a disparut”, da din umeri si se pune la masa. Isi aprinde o tigara, isi comanda de baut, ospatarita vine cu bautura, domnul plateste. Se ridica, incepe sa danseze cu domnii neinsotiti, aia insotiti baleau in continuare, si, la o vreme, dispare cu doi dintre ei. Se intorc dupa vreo 20 de minute, ea la fel de plictisita, ei la fel de beti. Ce s-o fi intamplat in minutele alea, pot doar sa banuiesc 😉

Pe la 2 jumate (!?!) incepe mega concertul. Apare marele maestru Puya, elegant ca intotdeauna (avea o vesta de fas pe el, wtf), cu o sticla de vin ieftin in mana. Pana mea, putea sa-si ia si el macar un Moet, sa se vada valoarea. Dupa ce incepe sa cante, imi dau seama de ce mama naibii tre sa astepti pana aproape de zorii zilei sa vezi un concert: pai la cat e de prost sunetul, tre sa fii foarte beat ca sa-ti placa, ca de inteles ce zice ala nici nu se pune problema.

Of course, am plecat la 15 minute dupa ce a inceput concertul. Nu intelegeam nimic si ma saturasem sa vad copii beti si, mai ales, copile bete care se dau pe o vodca cu suc de mere. Oricum imi pastrez convingerea ca Heaven-ul ala e o mica pepiniera de (hai sa zicem) femei usoare.

Tweet