Cat de mult conteaza un video bun?
(nu e un articol in care povestesc motivationale despre materiale video sau in mod analitico-profesionist despre clipuri; e doar un feeling de, sa spunem, telespectator)
Obisnuiesc sa refuz orice fel de muzica noua in playlist-ul meu. Am muzica mea si noutatile sunt doar din zona de jazz, jazz fusion si poate ceva rock alternativ. Ma feresc de noutati, cred cu tarie ca daca o muzica trebuie sa ajunga la mine, va ajunge prin intermediul oamenilor care imi vor recomanda ceea ce stiu ca imi place.
Cateodata, insa, se intampla ca muzica sa ajunga la mine pur si simplu ca asa e dat. De multe ori asta se intampla cand vad o bucatica de videoclip si raman tintuita acolo, trezindu-ma ca ascult cu atentie versurile, sa vad daca mi se “arata” vreun mesaj si acolo.
N-am printre preferinte MTV, UTV, Radio 21 sau KISS FM. Se mai intampla sa ajung prin locuri care nu au alte posturi de radio in oferta audio sau televizorul e setat pe ceva post de asta dubios de muzica. De obicei reusesc sa ignor cu succes ceea ce nu-mi place (o chestie pe care mi-am educat-o in timp si e o constanta in viata mea), insa intr-o dupa-amiaza de vara ochii-mi erau tintuiti pe un post tv de asta, fara posibilitatea de a schimba programul in acel moment. Pentru ca nu se putea si pace. Dupa Cabroni, Smileyi, Alecsi Velea si Marius Mogi, a inceput o melodie care arata parcursul unui tanar la X Factor din Marea Britanie. Melodia se numea “Impossible” si incepusem sa fiu atenta la versuri, legandu-le de imagini si de ceea ce-mi transmiteau la acel moment. Dupa ce-am vazut clipul, melodia mi-a devenit foarte draga, iar James Arthur – unul dintre cantaretii pe care ii voi urmari o vreme.
A doua melodie ce mi-a atras atentia in acea dupa-amiaza a fost cea a lui Naughty Boy – “La La La” (nefericit nume de artist, totusi). Eram intr-o perioada in care urmaream foarte multe filme “noir”, ciudate si deloc usor (sau chiar imposibil) de inteles. Imi placeau pentru ca-mi stimulau imaginatia si ma faceau sa fiu creativa chiar daca urmaream niste imagini pe un ecran (si se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte). Revenind la videoclip, din nou am inceput sa fiu atenta la versuri, sa le leg de ceea ce vedeam si de ceea ce traiam, cumva, la acel moment. (in plus, videoclipul l-am inteles cam asa: “gaseste frumusetea din ceea ce te inconjoara atunci cand totul ti se pare urat”)
Poate ca muzica e mai importanta decat videoclipul care o insoteste. Sunt de acord. Dar un videoclip bun (oricat de ciudat ar suna asta) poate sa-ti indrepte atentia catre o melodie pe care, altfel, n-ai fi observat-o la adevarata ei valoare.
