Freelancer-ul si mersul la birou – Episodul 2

Imi doresc foarte tare ca episodul 3 al acestei mini-serii (episodul 1 e aici) sa fie acela in care spun “gata, totul e bine, sunt perfect readaptata la viata de birou”. Deocamdata, nu e cazul.

Sa spunem ca daca e frumos afara, soarele straluceste pe cer si nu adie vantul, plecatul de acasa dimineata e in limite normale. Sigur, tot cu mormaieli ma trezesc (bai, cum e creierul asta al nostru: cand nu trebuia sa plec niciunde, ma trezeam la 7 dimineata fara probleme; acum ma trezesc cu mare greutate la 7.30). De cateva zile (newsflash!) a venit iarna, iar eu trebuie sa merg prin zloata si frig pana la statia de tramvai. Care tramvai e si el afectat de intemperii, drept urmare ieri dimineata a trebuit sa-l astept vreo 15 minute. Pe ninsoare. Eu – fara caciula.

Era bine cu iarna cand imi beam cafeaua de dimineata uitandu-ma pe geam la “iadul alb”. Ce frumos ningea atunci si ce ma mai suparam eu pe oamenii astia care nu stiu, dom’le, sa se bucure de iarna! Si uite asa, din iubitoare de iarna, acum imi doresc sa vad zapada doar de pe schiuri. Sau din avion.

Lucrul bun care se intampla: incep sa am tabieturi de birou. Daca ajung prima, fac cafeaua si imi las laptop-ul la dezghetat (un fel de a spune, sa nu va imaginati ca il bag in cuptorul cu microunde sau ceva). Daca nu ajung prima, inseamna ca doar trebuie sa-mi torn cafeaua in cana. Dupa 30 de minute de povestit agenda zilei, ma apuc si de treaba.

Am mai invatat cateva lucruri bune de tinut minte. Primul ar fi ca biroul si atmosfera de acolo depinde in totalitate de tine. E adevarat, nu se aplica intotdeauna cand ai un sef isteric, dar norocul meu e ca la noi la birou fiecare e sef pe felia lui.

Programul si-l face fiecare cum doreste, atata timp cat se respecta termenele limita. Eu imi impun sa ajung la birou la ora 10, dar e doar din cauza ca simt nevoia de disciplina si singura trebuie sa ma motivez in directia asta. “Lucratul la program” e bun la o organizare eficienta si de durata, dar nu e o regula pe care sa o impun altora.

Singura temere e ca, la un moment dat, fiind atatea muieri intr-un spatiu mic, o sa ajungem sa ne calcam pe coada. Ne cunoastem de mult timp si lucram impreuna tot de mult timp, dar 10-12 ore de stat zilnic impreuna o sa ne spuna cat de bine ne-am ales una pe cealalta. (deocamdata suntem in grafic, avem prea mult de munca pentru a avea timp sa ne certam pe ceva)

Si ca tot veni vorba de confort la birou: incep sa regret ca n-am comandat o canapea rabatabila.

Foto: Office Chair in a Green Grass by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet