30 de ani. Si ceva in plus

Imi place mult Vali cand scrie cate un articol de asta in care spune pe bune niste lucruri stiute de toata lumea, dar ascunse sub presul falsei increderi de sine. Dar n-am cum sa fiu in totalitate de acord cu el: o femeie la 30 de ani (si peste 30 de ani) e senzuala, stapana pe sine, preocupata de binele propriu fara a-i agasa pe ceilalti, pretuieste bucuria si o manifesta fara teama. Mai jos, ce inseamna pentru mine o femeie de 30 de ani.

O femeie de 30+ poate sa fie singura si fara sa simta ca asta e o rusine. A fi singur la varsta asta e, de multe ori, o alegere. E drept ca de multe ori nu e asumata, ca, odata cu varsta, cresc pretentiile pana cand ajung sa cada singure in pretentiile lor, insa totul tine de linistea din mintea proprie: daca inveti sa fii fericita cu tine, e absolut firesc sa reusesti sa fii fericita langa altcineva.

Varsta asta nu inseamna disperare, nici pe departe. E drept ca, uneori, viata pare nedreapta si, singura fiind, toate par mai greu de dus, dar sufletul se alina si cu altele, nu doar cu un barbat. Iar femeile de 30+ si singure pe care le stiu eu, nu se epileaza doar cand merg in club, nu se ingrijesc doar cand vor sa agate iubirea vietii, ci au constant grija de ele. Atat de trup, cat si de minte.

Daca au ajuns la anii astia si sunt singure o perioada e pentru ca au multe traume de vindecat. Abuzuri, de cele mai multe ori, nu neaparat fizice. Si aleg sa nu le vindece pe langa vreun nefericit care se nimereste in preajma, pentru ca n-ar fi corect sa se panseze cu iubirea oferita pe tava, oricat de confortabil ar fi, iar asta e ceva ce femeile de 30+ au: constiinta. Stiu sigur, dupa o suferinta (sau mai multe), ca nimeni nu merita sa fie primit in preajma lor doar ca piesa a unui joc de domino.

Nu le mai sperie nimic, stiu ca orice se poate rezolva. Calmul si rabdarea sunt atat de bine infipte in viata femeii de 30+ incat pare aproape ireal ca odata au fost zbuciumate si nelinistite ca niste caprioare haituite de caini de vanatoare. Rutina nu le mai sperie, dar nici nu mai fac eforturi supraomenesti ca sa scape de ea. Isi traiesc la maximum fiecare zi, se bucura de tot ce li se intampla bun, iau asa cum vine tot ce li se intampla rau. Fara panica, fara graba.

De fapt, graba nu mai exista deloc. E timp pentru toate. Pentru iubire, pentru prieteni, pentru munca, pentru calatorii, pentru copii (daca ii au sau vor sa ii aiba). Se descopera pe ele, altfel in fiecare zi, isi dau timpul pe care nu si l-au dat niciodata pana acum pentru ca l-au irosit pe altii.

In cateva zile ajung la 35 de ani si simt ca abia mi-a inceput viata. Simt asta de cativa ani deja, fara sa ma apese povara varstei. Am acelasi entuziasm ca la 20 de ani, insa am un echilibru pe care nicio fata de 25 nu-l are, oricat de matura si constienta de sine ar fi. Pana acum am trecut prin relatii frumoase, zbateri sufletesti, cautarea meseriei perfecte si m-am bucurat de fiecare moment asa cum am stiut, de fiecare varsta asa cum s-a intamplat. Mi-am pretuit singuratatea, atunci cand am trait-o, am folosit-o pentru a ma cunoaste mai bine si a afla ce vreau, de fapt. Nici acum nu stiu ce vreau in totalitate, dar stiu ca am luat pe cineva de mana si impreuna ne vom gasi drumul. Fara promisiuni, fara planuri, fara incrancenari. Cu noi si atat.

Si da, Vali, 30 rocks. Da’ sa vezi ce bine e la 35!

Foto: Radu Badoiu | MySelf

Tweet