Media Initiative – resuscitarea presei europene
|Avem nevoie de presa pentru a putea ramane la curent cu ceea ce se intampla in jurul nostru. Avem nevoie de jurnalisti care sa ne apropie din nou de media, nu sa ne alunge din fata televizoarelor sau a ziarelor pe care le intalnim. Dar, pentru ca asta sa se intample, avem nevoie de oameni corecti si dornici sa faca mai mult decat sa respecte ordinele unor sefi mult prea atrasi de avantajele financiare venite prin colaborari dubioase cu reprezentanti politici.
In week-end am fost la Sighisoara, la o intalnire pusa la cale de catre reprezentanta Comisiei Europene in Romania. O intalnire intre jurnalisti, printre care m-am nimerit si eu (impreuna cu Daniel Mitre, de la Arad, blogger care a lucrat destul de mult in presa locala), fara legatura cu jurnalismul, dar cu dorinta clara de a afla ce se intampla cu Uniunea Europeana, care sunt bugetele aprobate pentru perioada urmatoare, ce se mai face nou, care-s directiile de urmat. Pe scurt, am aflat cam ce vrea Comisia Europeana de la jurnalisti si de ce e atat de important ca presa din Romania sa vorbeasca despre hotararile si discutiile din Parlamentul European. Au fost foarte multe informatii (pentru mine, cel putin, un om care se fereste de orice fel de stiri – in afara de cele culturale), foarte multe subiecte dezbatute. O sa povestesc in cateva articole despre lucrurile invatate, insa un lucru e sigur: jurnalistii prezenti la Sighisoara in week-end-ul ce tocmai a trecut sunt acei oameni informati, dornici de calitate in media, pe care mi-am dorit tot timpul sa ii intalnesc. A fost mai mult decat reconfortant sa realizez ca si ei isi dau seama ca breasla lor are o problema, ca si ei se straduiesc sa schimbe perceptia generala in ceea ce priveste non presa romanesca.
Una dintre discutiile foarte interesante a fost chiar despre acest subiect si despre o initiativa a cetatenilor care incearca sa resusciteze presa europeana, pe de o parte tabloidizata, pe cealalta parte total imuna la problemele reale cu care Europa se confrunta. (bine, tabloidizarea e la nivel mondial, nu cred ca alte continente au parte de presa mai buna si mai obiectiva) In presa romaneasca, mogulii de presa dicteaza subiectele in functie de aparteneta politica, lucru care afecteaza grav perceptia cititorului (sigur ca nu spun niste noutati, insa am auzit niste exemple din partea colegilor de seminar care m-au lasat cu gura cascata), care nu mai poate lua singur decizii in ceea ce priveste activitatile administratiei locale sau a celei nationale. Atunci cand ataci doar o parte a alesilor si refuzi sa dai drept la replica, nu se mai numeste ca faci jurnalism. Ca avem nevoie de presa, nu doar de editoriale, avem nevoie de prezentarea faptelor in mod corect, nu doar de cutite la jugulara.
Nu stiu ce impact o sa aiba, cu adevarat, Media Initiative. “Hands off the media!” pare un indemn bun, adaptat vremurilor in care traim, dar cine poate sa spuna asta cand are de intretinut o familie si are nevoie de acel post la ziar, chiar daca i se cer 20 de articole in trei ore? Cum putem sa ocolim nevoia primara de a ne umple stomacul si sa devenim, cu totii, cavaleri ai dreptatii din media? De fapt, cui ii mai pasa, in tara asta, de corectitudine, de lucruri bine facute, de adevar? Reportajele sunt ignorate, anchetele – descurajate, obiectivisul – aruncat la gunoi. Nici macar noi, cititorii, nu mai vrem sa aflam stiri reale, ne multumim sa ne otravim cu stiri despre vedete fabricate, e mai simplu sa punem un stop creierului mult prea macinat de problemele zilnice.
Cel mai clar exemplu despre presa care nu mai are putere, despre oamenii care nu iau atitudine, despre miserupismul la nivel national, l-am aflat tot zilele astea. Primarul Sighisoarei e un condamnat pentru fapte de coruptie. Abuz in serviciu, mai exact. Sentinta este de doi ani cu suspendare, e definitiva, si nimanui nu-i pasa ca acest om inca are pe mana administratia orasului. Nimeni nu face nimic, nimanui nu-i pasa. Sa-mi explicati cum se poate lucrul asta. Eu nu pot sa procesez cum trebuie informatia si ma intreb de cateva zile de ce se intampla asa ceva.
Schimbarea sta in noi, in fiecare om care semneaza petitia celor de la Media Initiative. E nevoie de un milion de semnaturi pentru ca noi, cetatenii europeni, sa cerem UE instrumentele necesare pentru a interveni in tarile in care libertatea presei este serios amenintata de “papusarii” care trag sforile in detrimentul informatiei libere catre cetateni.
Avem nevoie de o presa curata. O presa care sa urle, pe prima pagina, aratand care sunt hotii si semnaland toate neregulile intalnite. Fara teama. Fara frustrare. “Journalism is printing what someone else does not want printed: everything else is public relations.”
Va scriu in fiecare zi de pe Ultrabook-ul meu TOSHIBA Portégé Z930. Ultra-slim. Ultra-cute. Ultra-love.
Tweet
Multă lume nici nu mai deschide televizorul pentru că şi emisiunile cu vedete şi poveşti fabricate sunt deja exagerate. Eu una deschid televizorul ca sunet de fundal, pentru că la ştiri nu am ce să văd şi emisiuni care mă prind cu adevărat sunt documentarele de pe Discovey şi Nat Geo. În rest ce e la noi…vai-ş-amar!
Am semnat petiţia, poate mai există o speranţă
Discovery si Nat Geo si la mine. Plus cate ceva TVR1. Au noaptea niste documentare f faine (nu inteleg de ce noaptea, dar in fine).
Multumesc ca ai semnat petitia