Etica si performanta in alpinism – Horia Colibasanu la Ideo Ideis

Habar n-am daca mai functioneaza treaba asta cu “puterea exemplului”. Uneori mi se pare ca da, alteori imi amintesc ce-mi spunea mama: “pana nu te dai singura cu capul de prag, n-o sa inveti niciodata”.

Horia Colibasanu, aseara, la Ideo Ideis, si-a spus povestea, incercand sa arate tuturor celor prezenti ca atunci cand ai o pasiune nimeni si nimic nu te poate opri sa mergi pentru ea pana la capatul lumii. Oricat de greu ar fi, oricate piedici ai intalni pe drum, daca iti doresti ceva cu adevarat, faci orice ca sa-ti tii pasiuniea vie.

Unul dintre cei mai mari alpinisti din lume, Horia a incercat anul acesta sa cucereasca Everestul fara serpasi si fara oxigen suplimentar. Din pacate, musonul a venit inainte ca el si partenerul lui sa inceapa escaladarea ultimei mii de metri. Totusi, stiu ca nu va renunta la acest vis al lui. Mai jos, cateva momente spicuite din Seara Povestitorilor dedicata intalinirii dintre el si cei prezenti in festival.

Urcarea pe K2

“N-aveam costum special pentru a urca la altitudinea aia. Am vazut un anunt pe internet in care un domn scria ca are un costum de oferit pentru cine doreste sa urce pe K2. M-am imbracat in camasa, pantaloni la dunga, mi-am pus niste pantofi in picioare si m-am prezentat la usa omului. I-am spus ca vreau sa urc pe K2, iar el m-a intrebat daca am niste plase in care sa-mi puna costumul si bocancii. Am plecat de acolo cu cateva plase de supermarket in care aveam echipamentul si le caram in maini, imbracat la patru ace.”

“N-am sarit imediat la urcarea pe K2. Intai am urcat muntii nostri, apoi am mers pe un munte de 5000 de metri, apoi pe unul de aproape 7000. E adevarat ca am sarit o etapa, urcand pe K2 inainte sa mai fac o expeditie din traseul normal al unui alpinist, dar, in mare, am urmat toti pasii, fara sa ma grabesc sa ma arunc in ceva pentru care nu eram pregatit.”

Expeditiile fara oxigen suplimentar si fara serpasi.

“In expeditiile mele am invatat despre etica si performanta. Fiecare 5 litri de oxigen suplimentar scade altitudinea cu 1000 de metri. Daca as merge cu butelii de oxigen dupa mine, nu s-ar mai numi ca fac performanta sportiva, ar fi la fel de usor ca o expeditie pe Vf. Omu. Serpasii nu fac altceva decat sa duca buteliile de oxigen si inca niste bagaje suplimentare, de care nu ai neaparata nevoie.

Recunosc, prima oara cand am urcat fara oxigen suplimentar a fost din lipsa de bani. Dar lipsa de bani m-a invatat sa fiu mai atent la ceea ce-mi doresc de la mine, de la felul in care incerc sa fac performanta in alpinism. Corpul poate fi antrenat si invatat sa faca fata aerului rarefiat. Da, asta cere timp si multa munca, dar orice batalie se castiga prin rabdare si disciplina.”

Cel mai mare obstacol intr-o expeditie?

“Sa beau cei patru litri de apa necesari in fiecare zi. Pentru a nu ma deshidrata, e nevoie sa beau toata apa aceea, altfel organele nu-mi mai functioneaza cum trebuie. Deshidratarea se intampla foarte repede pe munte, la acele altitudini. Topesc zapada, aia e apa pe care o beau. Am la dispozitie cam patru ore, din momentul in care montez cortul si pana ma pun la somn si trebuie sa beau jumatate de litru de apa o data la jumatate de ora. Mi se pare groaznic sa beau apa aia in asa scurt timp.”

Bine, dar de ce atata chin pentru 3 minute de stat in varf?

“Alpinismul e o lupta cu tine. Nu e o demonstratie pentru ceilalti, e o competitie constanta cu tine si cu limitele tale. Doua luni de expeditie echivaleaza cu o viata de om. Ai probleme, ai bucurii pe masura ce depasesti obstacolele, iti tragi sufletul seara pentru a o lua de la capat in ziua urmatoare. Am marele noroc de a trai cate o viata in fiecare expeditie pe care o fac.”

Daca vreodata auziti ca Horia Colibasanu e invitat sa vorbeasca undeva, sa nu il pierdeti. E un exemplu, o inspiratie.

Puteti citi mai multe despre Festivalul de Teatru Tanar din Alexandria pe Facebook, Twitter, Instagram si blog. Ideo Ideis multumeste sponsorilor si partenerilor din acest an.

Foto: Ideo Ideis 2014

Tweet