Vocea Romaniei si alte povestiri

Am urmarit cat de mult am putut sezonul asta din Vocea Romaniei. E ok, nu urmaresc pacea mondiala, nu vreau sa salvez omenirea, imi permit lucruri de astea superficiale. Practic, de aia dau si bani pentru SMS-uri cu tarif special; nu doar urmaresc emisiunea, imi mai si votez preferatii. Acum, cu toate astea stabilite din start, sa purcedem la a povesti mai pe larg despre sezonul nr. 4 din Vocea Romaniei.

Daca ultimele doua sezoane le-am urmarit asa si asa, fiind puternic deranjata de prezenta lui Horia Brenciu in emisiune, cel de-al patrulea sezon a venit la pachet cu doi dintre artistii mei preferati din Romania: Tudor Chirila si Raul Kusak; pe primul il admir de ceva vreme, ca actor (in muzica lui nu m-am regasit niciodata, poate doar in vreo doua-trei melodii), iar pe al doilea l-am cunoscut odata cu organizarea la Timisoara a concertului Nicu Alifantis & Mozaic Band. Ambii profesionisti; primul in fata reflectoarelor, muncind si asudand impreuna cu tinerii talentati din echipa lui, al doilea muncind cu toti participantii la emisiune, atat la repetitii cat si in timpul galelor live.

Revenind la Tudor Chirila, cred ca prezenta lui in emisiunea asta de la PRO TV e un plus si pentru el, si pentru postul de televiziune, si pentru emisiune. Il cunosc de ceva ani si stiu cat poate fi de uman, sincer, frust, taios, fermecator. Mi-amintesc ca atunci cand l-am cunoscut si am stat de vorba vreo doua ore, fix inainte de acea intalnire, facusem o gluma deplasata pe Twitter (si-mi pare rau ca n-am salvat tweet-ul respectiv, sa-l citesc ori de cate ori ma consider mai desteapta decat inevntatorul rotii). Eram in restaurantul unui hotel, la mic dejun, si l-am vazut cu ochelari de soare pe ochi, umbland ca teleghidat dupa ceva usor de mancare si un pahar mare cu apa. Desigur, in maretia si autosuficienta mea, am presupus ca omul vine dupa o noapte de chef in club sau aiurea si acum cauta ceva cu care sa “se dreaga”. Ultima parte asa era, chiar cauta ceva cu care sa se puna pe picioare, dar nu pentru ca venise din club ci pentru ca venise din…sala de teatru, unde statuse sa monteze lumini de scena timp de 16 ore, pentru spectacolul din acea seara. Cu toate astea, a mai stat o vreme cu noi la povesti. Mi-a intrat la inima atat de tare incat acum nu-l mai pot scoate nicicum. Nici n-as vrea.

Ei, omul asta despre care eu tot zic ca e misto si mai nimeni din cercul meu de prieteni nu ma prea credea (zic “credea” pentru ca i-am vazut pe multi schimbandu-si parerea dupa ce l-au urmarit cateva emisiuni la Voce), a ajuns sa fie mentorul unui grup de tineri care vor sa-si faca o cariera in muzica. Si cred ca acest grup de tineri nu putea fi mai norocos. A lucra cu Tudor, care e un artist complet, e, poate, cea mai mare sansa reala a unei vieti artistice la inceput de drum. Urmarindu-l, mi-am dat seama cat de mult intelege starile celor din echipa lui, cat efort depune pentru a le gasi exact piesele care-i pot pune in valoare, cat de mult ii impinge in fata, cat de mult isi foloseste comunitatea crescuta in ani si ani de munca pentru ca gasi sustinere pentru ei.

Maine (vineri, 19 decembrie), in finala concursului, Tudor Chirila, antrenorul, il arunca in lupta pe Tiberiu Albu, copilul cu voce minunata, ardelean adoptat de Timisoara. O voce rock, atat de rock incat de pe vremea lui Steven Tyler “mid 40’s” n-am mai ascultat asa ceva, langa o aparitie modesta, sfioasa, aproape neverosimila in contrast cu notele pe care le poate sustine din voce. Si cred ca pentru prima oara de cand urmaresc emisiunea asta (sau orice alta emisiune de gen la TV) am o dorinta uriasa de a-l vedea pe copilul asta castigand concursul. Pentru ca stiu ca el, Tiberiu Albu, va fi acel ceva proaspat de care muzica romaneasca are nevoie in acest moment.

Stiti, eu n-o sa fiu maine seara in fata TV-ului. Voi fi la un eveniment la care trebuie sa muncesc, deci n-am putut negocia nimic in sensul asta. Dar o sa fiu cu ochii pe Twitter, acolo unde se discuta cel mai abitir despre Vocea Romaniei. Iar cand va veni momentul, o sa-l votez pe Tiberiu Albu. Numarul “21” trimis prin SMS la 1276.

Hai, Tibi, bafta!

Sursa foto

Tweet