Sieranevada – toate clișeele românești într-un singur film

Perspectiva unei vizionări de trei ore pentru un film regizat de Cristi Puiu mi se părea ușor înfricoșătoare, spun de la început. 177 de minute de un film despre un parastas. Mă înarmasem cu răbdare și aveam un singur gând în cap: „vreau să fie bun filmul ăsta; hai, să fie bun”.

Vă spun cu mâna pe inimă că doar la „Operațiunea Monstrul” am mai râs cu atâta poftă. Doar acolo am mai văzut atâta ironie fină. Iar filmul lui Puiu e mult mai bun: filmări, dialoguri, personaje, poveste, sentiment general – e o absolută delicatesă.

„Sieranevada” enumerează în toate cele trei ore clișeele românești pe care le trăim cu toții când mergem în vizită la familie. Cu atât mai mult cu cât aici e vorba de un parastas, drept urmare sunt strecurate și obiceiurile de ortodocșilor români față în față cu pomenirea mortului. Avem mama îngrijorată de tot și toate, tatăl dispărut a cărui amintire e idilizată, mătușa bețivă, unchiul adulterin, vărul conspiraționist care nu crede în Dumnezeu, verișoara cu prieteni dubioși, mătușa nostalgică după comunism, copilul devenit om matur cu responsabilități, soția isterică, familia de prieteni anoști. Toți sunt acolo și sunt construiți atât de bine încât s-ar putea face câte un film cu fiecare dintre ei, individual, fără ca altcineva să fie prin jur.

Am râs cu lacrimi, iar asta a fost reacția sinceră și spontană, în plin, a celor câteva sute de oameni din sală (o sală plină ochi, în care se stătea și în picioare – TIFF being awesome). De fapt, râd și acum amintindu-mi, iar dacă așa ceva ar fi posibil, aș putea să merg în acest moment să-l văd din nou. E delicios filmul ăsta prin ironia superbă și hazul de necaz pe care-l simți în fiecare replică. E familia noastră, a tuturor, pe un ecran de cinema, sunt momentele pe care le-am trăit și eu ori de câte ori am avut vreo întâlnire cu familia extinsă.

Mai știți promisiunea de ieri? Ei bine, o extind și pentru Sieranevada. Drept urmare, dacă veți merge să vedeți acest film în cinematograf la îndemnul meu (intră în 9 septembrie 2016) și nu vă place, vă dau banii înapoi pe bilet. Oana Vasiliu (de la Business Review) și Ruxandra Predescu se alătură și ele acestei idei.

Tweet