Învățăturile tinerilor către generația cu cheia la gât

E al cincilea an consecutiv în care vin la Alexandria, la festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis. În patru ani și cinci ediții am învățat de la copiii ăștia care fac teatru în liceele lor o grămadă de lucruri. Le pun mai jos, într-o ordine oarecare, împăcată cu bucuriile astea pe care le trăiesc într-un loc din România ce crește prin cultură. Sunt mici lecții de tinerețe, lucruri pe care ăștia micii le fac, iar noi, aștia care am trăit la vârsta lor cu cheia de gât, le simțim ca de pe altă planetă.

Ți se cuvine totul.

Mereu am trăit cu credința că pentru tot ce am trebuie să muncesc din greu. Am fost un copil sărac, al cărui bogății se numărau în momente de fericire, nu în obiecte. Părinții mi-au spus că trebuie să stau cu capul plecat, să nu ies în evidență, să fiu în rand cu lumea și să mă pierd in ea. Copiii de la Alexandria mi-au arătat că lumea e a lor, că au dreptul să primească orice pe lumea asta. Că li se cuvine fiecare gest al altora față de ei, că pot întinde mâna sa ia, atâta timp cât îsi doresc asta. Să muncești înseamnă să te bucuri, sa te dai cu fundul de pământ și capul de pereți, dar ai dreptul la tot – iar acest tot se obține gasindu-ți drumul.

Fii tu, fără compromisuri.

Fii arogant, fii mândru, fii ferm. Fii sensibil, dacă asta ești. Nu te ascunde de ceilalți, cântă dacă vrei să cânți. În mijlocul drumului, la o masă de restaurant, acasă sau în parc. Arată-te, acceptă-te și iubeste-te.

Îmbrățișeaza nesupunerea.

Nu face ceva doar pentru ca îți spun alții că asa trebuie. Nimic nu trebuie. Rebeliunea trebuie să se întâmple în tine și în afara ta. Nu accepta regulile altora dacă tu simți (sau știi sigur) ca sunt abuzive. Luptă-te pentru adevărurile tale. Rămâi liber cu orice preț. Pentru că da, ți se cuvine totul.

Iubește tot ce-i de iubit.

Nu-i nimic în neregulă cu tine dacă te entuziasmezi ca un copil în fața unui spectacol de teatru. Dacă iubești un actor. Dacă strigi până rămâi fără glas la un concert. Dacă îți place un solo de vioară la fel de mult ca un DJ set. Iubește azi până se scurge viața din tine; mâine vezi tu ce faci.

Tolerează.

Toată lumea are dreptul la opinie, așa că accept-o cu inima deschisă pe cea care vine spre tine. Nu te îngrijora dacă e spusă în zeflemea. Oamenii care nu pot accepta trăiri diferite de ale lor merită un zâmbet întins spre ei și…atât. Toleranța e darul umanității pentru cei ce sunt suficient de inteligenți să îl accepte.

Nu înceta niciodată să-ți cauți drumul.

S-ar putea să nu-l găsești din prima încercare. Poate nici din a doua. Dar nu te opri niciodată dacă simți că sensul tău nu e acolo, în ceea ce faci deja. Căutările, dacă știi să le dozezi, ar putea fi cea mai amuzantă și plină de frumos parte din viața ta.

Nu te mai teme de penibil.

Toți greșim. Toți gafăm. Spunem lucruri nepotrivite în cele mai nepotrivite momente. Râzi de tine, lasă-i și pe alții să râdă cu tine. Iubește-te și atunci când nu-ți place prea mult ce-ai făcut sau ce-ai scos pe gură. Nu-ți mai spune singur până unde poți să mergi și peste ce nu poți să treci, pentru ca, de fap, tu poți orice. Depinde doar de tine să poți mai multe bune decât rele, dar amintește-ți ca înveți din toate.

Mă credeți sau nu, toate aceste lucruri povestite mai sus le învăț în fiecare an la Ideo Ideis. Sunt întotdeauna alți copii cei care îmi povestesc, fără să știe, despre libertate absolută: aceea din mintea noastră.

Închei cu o mică poveste de la Dan C. Mihăilescu, spusă către o sută și ceva de copii la Seara Povestitorilor: Sunt obez, bâlbâit și am avut cinci tați. Mama, ca sa nu fie considerată o femeie ușoară, s-a măritat cu toți barbații din viața ei.

Alegeți ce vreți din asta. Eu mă întorc, pentru încă trei zile, la lecțiile despre libertate pe care le notez conștiicioasă în carnețelul din minte.

Foto: Vlad Catană | Ideo Ideis 2015

Tweet