România și industria muzicală
De când mă știu adult am privit cu jind în grădinile din vecini la tot ce înseamnă industrie muzicală. Fie că erau concerte, festivaluri, videoclipuri sau televiziuni de muzică, totul era ieșit din comun. Noi, pe vremea aia, încă ne luptam cu titulaturi de genul „șlagăre” sau „cantautor”. Iar festivalurile de muzică erau o glumă sinistră. Mamaia, Cerbul de Aur, Steaua fără nume. Cât despre emisiuni muzicale, Tezaur folcloric era singura emisiune pe teme muzicale de la Tv. Asta în timpul în care eu (și mulți ca mine) stăteam lipită de casetofon și ascultam zi și noapte caseta cu înregistrările concertului de pe Wembley în memoria lui Freddie Mercury.
Aveam Viva și MTV de la alții. Vedeam ceva ce la noi nici nu visam că se va întâmpla vreodată. Concertele „internaționale” erau întotdeauna cu artiști scăpătați, la final de carieră. Încă nu știu prin ce minune Michael Jackson a venit în România în 1992. Aia a fost adevărata Revoluție, acolo am văzut că suntem cu adevărat liberi. Probabil și în zi de azi acel concert este, așa cum zic americanii, a milestone pentru producția de evenimente din România.
Niște ani mai târziu, au început să apară și la noi festivaluri de muzică. Festivaluri serioase, cu artiști de top, concerte cu artiști ale căror onorarii sunt de câteva zeci de mii de euro. Viața m-a adus aproape de producția de evenimente și, din fericire pentru mine, am ajuns lângă niște oameni care știu meserie, de la care am putut să învăț cum se face impecabil un eveniment cap-coadă. Anii ăștia mi-au oferit ocazia de a întâlni unii dintre cei mai mari artiști ai lumii și de a vedea ce înseamnă disciplină pentru un muzician adevărat, care are atâtea premii Grammy acasă că a și uitat când și pentru ce le-a luat.
Disciplină, perseverență, seriozitate, multă muncă, nopți nedormite, inovație, în continuu la curent cu ce se întâmplă în jurul lui, umanitate. Asta ar fi, pe scurt, un fel de definiție a artistului de azi. O definiție care, în România, e asumată de foarte puțini artiști. Vama/Tudor Chirilă, Loredana, Smiley, Marius Moga, , Inna, Delia, Vunk și cam ăștia sunt. În rest, totul se face după ureche, cu maximă aroganță și fără gândire în perspectivă. Despre producția de eveniment nu mai zic: sunt atât de puține echipe care-și fac treaba foarte bine încât ajungem să ne lamentăm la auzul că un alt eveniment îndrăznește să aibă aceeași dată de desfășurare ca evenimentul nostru.
Când o să înțelegem că a avea concurență înseamnă a te împinge pe tine să fii mai bun, atunci o să creștem câteva zeci de ani.
Azi și mâine (16 și 17 februarie 2016), la București, se întâmplă conferința Mastering the Music Business. O conferință necesară, la care sper să se discute mult despre producția de eveniment și comunicarea unui artist.
Pentru noi, ăștia din alte părți ale țării, Kooperativa 2.0 și Chivas ne aduc un live timp de două zile, câte 7 ore pe zi: oportunități și exemple despre cum afacerile pot face o echipă de success împreună cu muzica, pentru a schimba lumea în bine. Printre invitati: Cornel Ilie, Zoli Toth, Tataee, Dan Byron, Florin Grozea, Dan Fintescu, Cristina Balan, Bogdan Naumovici, Robin Proca si multi, multi altii, care vor fi prezenti in emisiune alaturi de invitatii straini ai conferintei.
Azi și mâine, deci, între 11 și 18, aici:
Tweet
