Mențiuni speciale TIFF 2016 – Faleze de nisip (1983)

Mărturisesc că merg cu maximă încântare, an de an, să văd proiecția specială a filmului românesc vechi și bun de la TIFF, care marchează premiul de excelență pentru un actor/actriță/regizor/om de bază al cinematografiei române. Anul trecut am văzut – pentru prima oară pe ecran mare – „Operațiunea Monstrul”, poate cel mai ironic film românesc dinainte de Revoluție. Anul ăsta am văzut, pentru prima oară, „Faleze de nisip” – un film despre care știam multe, dar pe care nu-l vizionasem niciodată.

Filmele astea vechi românești au farmec. Mult farmec. Sunt povești, de cele mai multe ori, puse într-un context de viață socialistă pe care nu poți s-o ignori. Și e paradoxal cum socialismul, la baza ideologiei, spune că fiecare om e egal cu altul, dar în practică e doar „cel mare îl doboară pe cel mic”.

Probabil ăsta a fost motivul pentru care filmul a fost interzis la doar câteva zile de la premieră. Motivația (pe care am aflat-o chiar de la Carmen Galin, actrița care a primit premiul de excelență la TIFF 2016) a fost că oamenii, comuniștii devotați partidului, nu iau decizii disperate așa cum a făcut-o personajul principal al poveștii filmului.

Scriu despre „Faleze de nisip” cu uimirea omului care a aflat de pe un ecran de cinema ca românii au făcut un thriller psihologic de excepție. Nu mi-a păsat de cadre, de calitatea filmării, de sunet, de muzică, mi-a păsat doar de poveste. M-am trezit vorbind (în gand) cu personajul principal – jucat de Victor Rebengiuc – am strâns pumnii de furie gândindu-mă la nedreptatea care i se face celuilalt personaj principal – jucat de un Gheorghe Visu care aduce bine de tot a Mick Jagger -, m-am minunat de povestea clară, fără înflorituri, a unui film complet și întreg.

93 de minute de stat cu sufletul la gură. 93 de minute în care m-am gândit la cât de greu trebuie să-i fie unui om obișnuit cu adulația celor din jur să admită că greșește. Au fost 93 de minute în care n-am putut să nu reflectez la mine și la momentele în care țin cu dinții de dreptatea mea.

Dacă îl vedeți în program la TV, pe undeva, nu-l ocoliți. Are să vă pară foarte bine că l-ați văzut.

Foto: Carmen Galin la TIFF Lounge 2016

Tweet