Adevarul absolut

Adevarul absolut nu exista. (cu un truism mai tembel nici n-as fi putut incepe scrierea de azi)

Exista, insa, in oameni, trecutul lor, prezentul lor, felul in care-si alcatuiesc viata. Exista experientele lor, cele care ii fac oameni mai buni sau mai rai. Mai exista convingeri, greseli, principii, prioritati, opinii. Ceea ce ne intregeste si ne face sa fim noi. Fiecare, separat, unic, cu o poveste de spus sau cu una de dat mai departe.

Din fericire pentru mine, incep sa invat despre adevarurile mele si adevarurile altora. Mi-a luat ceva timp sa ajung aici, dar banuiesc ca asta e partea buna a maturitatii. Aia rea are legatura cu ridurile si corpul care nu mai e in concordanta cu sufletul.

Am auzit odata o prezentare in care se vorbea despre adevar. “Luati o foaie de hartie, uitati-va la ceas si vedeti ce ora e. Apoi scrieti ora de la ceasul vostru pe foaia de hartie. Nu arata toate orele la fel, nu? E o diferenta de cateva minute. Asta e adevarul fiecaruia dintre voi. Cand vorbiti, vorbiti despre adevarul vostru. Sa nu va abateti de la el.” (asta e ce-am retinut din prezentarea Cristinei Bazavan, un speech despre care ea a scris aici ca a fost un dezastru; dupa cum se vede, adevarurile noastre difera)

Am ales sa pun la indoiala doar adevarurile mele, nu si pe ale altora; e un exercitiu pe care il fac in fiecare zi. Sa ma indoiesc de lucrurile pe care eu le consider bune si ceilalti nu; sau invers. Vreau sa am o existenta fara ura fata de mine, in primul rand, si apoi fata de altii. In lumina acestui adevar, sa pot sa ma exprim liber, fara sa fiu lovita peste degete de adevarurile altora. As vrea sa pot sa nu acuz la altii ceea ce eu ma straduiesc sa sterg in fiecare zi: lipsa tolerantei.

Cand scriu, scriu din convingere. Cand muncesc, muncesc cu bucurie. Cand iubesc, o fac din tot sufletul. Cand ii ajut pe altii, o fac fara sa astept ceva in schimb. Cand am o opinie, o argumentez. Incerc sa fiu un om mai bun in fiecare zi fara sa-mi fie teama sa imi sustin in mod deschis parerile. Si, in mod sigur, sa-mi asum reactiile celor care nu se obosesc sa vada mai departe de primele doua propozitii.

Doar ca, vedeti voi, libertatea de exprimare e sustinuta doar pana cand dai de o parere contrara. Atunci adevarul tau e adevarul absolut, iar orice alt fel de adevar trebuie suprimat, ridiculizat, batjocorit, ascuns in namol.

Randurile de mai sus sunt reactie la ceea ce s-a spus dupa ce am scris despre Piata Libertatii din Timisoara. S-a spus ca am fost platita sa scriu asta sau ca sunt prietena cu seful de santier (pe care nici nu-l cunosc, habar n-am cum il cheama pe om, doar il vad pe santier, ca trec pe acolo zilnic). Doar pentru ca am un blog pe care-mi scriu opiniile nu inseamna ca adevarul meu e un adevar platit. E doar adevarul meu, asa cum adevarul altora e al lor, un adevar pe care-l pot intelege si accepta ca atare.

Foto: Truth by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet