Telefonule, unde esti?

Am primit de la Denisuca o leapsa prin care memoria mea e greu pusa la incercare. Primul meu telefon a fost Motorola D520 si era pe abonament Dialog, undeva prin 1999 (acum imi dau seama ca au trecut 10 ani de atunci…). Cum niciodata nu am fost mare fan al tehnologiei, imi era suficient un telefon la care sa ma tina bateria si la care sa am semnal – pe vremea aia era o problema destul de mare cu semnalul, erau foarte multe locuri in care nu puteai vorbi la mobil, chiar daca erai in buricul targului.
Apoi, pentru ca Motorola al meu si-a dat obstescul sfarsit dupa vreo 2 ani de functionare, mi-am luat un Mitsubishi Trium, care m-a tinut pana prin 2002 (vreun an, nu mai mult), apoi mi-am luat primul meu telefon Nokia: un 3210 de care eram extrem de mandra; telefonul asta mi-a aratat ce inseamna un telefon mobil adevarat, a fost cel mai rezistent telefon si m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de Nokia.
La un moment dat, in primavara lui 2003 m-am angajat la un dealer Orange, la care aveam sa raman pentru vreo 3 ani si din cauza asta am pierdut sirul telefoanelor. Primeam o multime de aparate pe care le tineam in teste, asa ca, luna de luna, imi schimbam telefonul ca pe ciorapi. Poate din cauza asta nu mai simt acum nevoia sa am cine stie ce telefon performant. Nu mi-au placut niciodata telefoanele cu camera foto, drept urmare sufar enorm ca nu se mai gasesc telefoane (bune) fara camera incorporata.
Iar daca ar fi sa aleg dintre toate telefoanele pe care le-am avut, cred ca cel mai bine se distanteaza de toate Nokia 6310i, care este (si nu numai eu o spun) perla dintre nestematele Nokia.
Oana, ia fa tu o recenzie despre telefoanele tale

Tweet