Credinte

Cand dau de tot felul de hopuri, incerc sa ma gandesc ca e bine ca-s sanatoasa. Ca am doua maini, doua picioare si un cap pe umeri care gaseste solutii la orice e mai rau. Nu intotdeauna solutiile-s cele mai destepte sau cele mai inspirate, dar sunt solutii si asta ar trebui sa ma linisteasca.

Cred in mine. In ultima instanta, sunt singura care stie care-i drumul pe care s-o apuc. Cu sacrificii, cu zile fericite, cu perioade mai putin fericite, cu lacrimi sau zambete, viata mi se tese (din fericire!) fara prea mari regrete. Poate ca, uitandu-ma in urma, constat ca au fost momente decise gresit, dar traitul in trecut nu e pentru mine.

Cred in deciziile ferme. In alb sau negru, in bine sau rau, daca vreti. Cred ca o decizie nu se poate lua cu jumatate de inima sau cu jumatate din asteptari. Ori o iei si iti asumi tot ce vine din ea, ori n-o mai iei, dar nici nu te plangi ca te complaci in situatii care nu-ti plac. Simte, analizeaza, cantareste, dar fa ceva! Cel putin, asta e crezul meu (si am neinspiratia de a-l impune si celor din jurul meu: nu ti-e bine? fa ceva sa schimbi asta).

Cred in greselile mele. Deunazi am luat o decizie care ma va afecta pe mult timp de acum inainte. Am crezut ca “nu conteaza cateva ore in plus”. Pana la urma, s-a dovedit ca acele cateva ore au fost decisive. Si oricat au incercat sa ma incurajeze altii, viata mea de acum inainte imi va aduce amine, din cand in cand, cat de mult conteaza acele cateva ore despre care spunem ca n-au importanta.

Azi am credinta. Ca niste oameni dragi mie s-au intalnit intr-o alta dimensiune si sarbatoresc revederea.

Foto: Believing by Shutterstock (e foo cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet