Amalgam de drafturi

Cand am scris toate chestiile astea de mai jos, nu eram tocmai fericita, dar imi acceptasem perioada prin care treceam. Cred ca asta e secretul unei existente line: sa accepti ceea ce esti, atunci cand esti, sa nu mai declami stari si calitati si tu, de fapt, sa fii la fel de gol pe dinauntru ca un trunchi de copac prea batran.

In drumurile mele, cel mai mult simt lipsa cafelei baute in confortul bucatariei de acasa. Cu picioarele intinse pe alt scaun si privirea atintita pe copacii din curtea vecinului.

___________________

Cateodata, obosesc atat de tare incat mi se pare ca nimic nu mai e asa cum trebuie. Cred ca sufar de “sindromul organizatorului de evenimente” (daca nu exista asa ceva, ar trebui inventat) si nu mai am chef sa organizez pe nimeni. Nu mai vreau sa fiu eu aia care stabileste zile si ore pentru intalnirile unui grup mare de oameni, nu mai vreau sa iau decizii daca mergem pe jos sau cu taxiul, nu vreau sa ma hotarasc daca sa mananc micul dejun acum sau peste o ora. Sigur, gurile rele ar spune ca asta e comportament de femeie si atat. O fi, nu zic nu. Nici eu nu fac exceptie de la caracteristica de baza a speciei.

___________________

Ma supara ipocrizia oamenilor. Zambetele aruncate in fata si cutitele implantate in spate, non-reactiile mele atunci cand ar trebui sa le am, indiferenta mea si a altora. Nu ma judecati, azi bate vantul si ma enerveaza tot ce intalnesc in cale.

___________________

“Eram suparat si ma gandeam la ale mele. N-aveam chef de nimeni si de nimic, traiam o stare care nu-mi placea, dar trebuia s-o traiesc singur. Am plecat pe jos inspre repetitii, cand toti ceilalti mergeau cu masina. Sa ma gandesc, sa-mi lipezesc minte. Ma intalnesc cu un coleg de an care se pune in fata mea si imi blocheaza drumul. Ii raspundeam monosilabic la intrebari, era evident ca nu vreau sa stau de vorba cu el. Imi venea sa-l bat, atat de tare ma enerva ca ma tinea de vorba. Exact in acel moment el se uita la mine si imi spune: stii, tu stai acolo, eu stau aici; niciunul dintre noi nu poate lua locul celuilalt; nimeni nu-ti poate lua locul tau sau drumul in viata si totul se intampla exact asa cum vrei tu sa faci, nu cum vor altii. In acel moment norii de deasupra mea s-au spart si de cate ori simt ca as putea s-o iau putin razna, imi aduc aminte de discutia asta.” (mic extras dintr-o discutie care mi-a risipit si mie norii de deasupra capului)

Foto: Light Bulb by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet