Ne iubim mai cu talent?

Probabil ca azi o sa stau usor departe de bloguri si Twitter si Facebook, pentru ca e “sarbatoarea-al-carui-nume-nu-l-rostim-pentru-ca-nu-scriem-articole-sa-dea-bine-la-SEO”. Si asta nu dintr-o izbucnire nationalista, pentru ca, hai sa fim sinceri, cine soarele o auzit de Dragobete pana n-o aparut sarbatoarea astalalta, americaneasca?

Nici nu ma incanta, nici nu ma supara. Sarbatoarea, adica. Daca unii vor sa sarbatoreasca dragostea intr-o anumita zi, foarte bine, buna e si aia decat deloc, pentru ca fara iubire “viata e trist si greu”. Mie-mi place dragostea si intr-o miercuri de luna septembrie, intr-o zi de 25, de exemplu.

De fapt, mie-mi place dragostea tot timpul si o primesc in formele ei cele mai primare, ferindu-ma de mutunachi de plus cu “Love” scris stramb pe o inimioara rosie ca focul. O primesc in privire si in imbratisarile somnoroase de dimineata, o primesc cu un zambet cand citesc un SMS (ador SMS-urile, sper din suflet ca nu se vor demoda niciodata) si, mai ales, imi place cand e oferita la fel de simplu, fara promisiuni si fara asteptari.

Recunosc ca privesc siropurile cinematografice cu suspine, ca plang atunci cand el si ea se imbratiseaza la final, jurandu-si iubire vesnica, dar ma amuz gandindu-ma ca nimeni nu ne arata ce se intampla cu printul si printesa dupa acel ultim sarut de pelicula romantata. Ascult melodii cu continut concentrat de dulceata si ma cuprinde un “awwww” atunci cand vad doi batrani care merg pe o strada tinandu-se de mana. Sunt romantica, dar e un romantism controlat, ca nu cred in el decat fractiunea aia de secunda in care inima mi se topeste.

Sarbatoriti dragostea, dragilor, chiar daca o faceti doar intr-o zi pe an, desi eu va doresc sa o faceti in fiecare zi. Si potoliti-va cu mutunachii de plus!


12 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *