Femeile, covrigii si mersul la sala

Pranzul meu zilnic inseamna doi covrigi cu cascaval, luati de la covrigaria din coltul strazii. Niste prieteni cu care m-am intalnit chiar azi au facut misto de mine cam asa: “Stii ce spune asta despre tine, nu? Esti cam workaholica.” Replica mea a fost ca mai bine imi iau un pranz rapid format din doi covrigi, plec acasa la ora 17 si imi gatesc ceva bun in timp ce-mi mai petrec timpul si pentru sufletul meu. Dar deviez.

Stand eu la coada la covrigi, fix in fata mea (ca asa se nimereste intotdeauna) erau doua fete (nu stiu daca sa le zic femei, din dilema asta nu pot iesi) care cumparaau aproape toata covrigaria, tinand toata coada in loc. Una pe la vreo 26-27 de ani, una pe la vreo 30 si un pic. Si comanda asa: patru merdenele cu telemea, patru covrigi cu cascaval, doua “opturi” cu cocos, doua cu nuca, doi melci cu vanilie si doi cu nuca. Stiu exact pentru ca stand inaintea mea le-am auzit mirandu-se de toate produsele pe care le vedeau expuse in vitrina si spuneau ca-si iau si de aia, si de aia, si de ai’lalta. Eram doar curioasa sa vad daca chiar isi iau tot. Si-au luat.

Fetele nu erau chiar manechine, dar asta nu era treaba mea. Treaba simpatica s-a intamplat in timp ce asteptau ca doamna de dupa tejghea sa le puna toate produsele in plasa, iar dialogul a fost urmatorul:

Fata1: Tu! Deci ce mancam prima oara? De aia cu nuca? Sau merdenea cu telemea? Tare-s curioasa ce o sa incercam prima oara.
Fata2: Tu, da’ iar mancam ca proastele chestii de astea si plangem ca ne-am ingrasat. Pai n-am zis ca nu mai mancam? Si ca tinem dieta? Si ca mergem la sala?
Fata1: Vin sarbatorile, nu mai are rost sa transpiram la sala. In ianuarie, gata, ne facem abonament si mergem!

Au plecat fericite, cautandu-si bunatatile in plasa-maieu pe care o primisera de la covrigarie.

Foto: Do It Later by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet