Amalgam de ganduri si fapte

Mini excursia mea de zilele astea nu s-a sfarsit atat de bine pe cum a inceput. Dupa o vizita la Cluj, a trebuit sa plec de urgenta la Sibiu, ca masina pe care o conduceam a trebuit sa fie pusa pe un trailer si trimisa in Germania, pentru ITP. Mno, asa-i daca ai masina inmatriculata la nemti. Pe de alta parte, o sa am o masina beton cand va veni inapoi, ca acolo nu da nimeni spaga sa treaca verificarea.

O trebuit sa ma intorc cu autocarul, autocar care venea de la Botosani si avea destinatie finala Timisoara. Sa stiti ca nu-i atat de rau intr-un autocar plin de moldoveni. Toata lumea a fost cuminte si s-a uitat la filmul cu Steven Segal (mno, nush exact care era, asa ca nu pot da detalii), iar dupa aia, toata lumea a luat somn.

Odata cu excusia asta am invatat multe lucruri. Sau mi-am reamintit altele. Am regasit un vechi si bun prieten, cu care am avut o discutie asa de faina, ca aproape ca nu-mi pare rau de timpul pierdut, cand ne vedeam si nu aveam timp de discutii. Si, desi noi am vorbit mult si deschis, am plecat cu un gust amar si plina de tristete, pentru ca amandoi am observat cat de mult se schimba oamenii atunci cand nu mai sunt amenintati de lipsuri sau cand nu mai au nevoie de ceilalti.

Mi-am dat seama, din nou, ca o sora nu se compara cu nici un prieten, oricat de vechi si de apropiat ti-ar fi. Ca numai sora-mea o putut sa ma scoata din starea de mega rahat in care eram, prin grija deosebita pe care mi-a purtat-o si prin faptul ca s-a dat peste cap sa pot pleca din Sibiu atunci cand a trebuit sa plec.

Am ajuns acasa. Da, acasa e Timisoara, desi as putea sa spun la fel de bine ca acasa inseamna el, de cele mai multe ori. Sunt feircita, desi stiu ca ma asteapta niste luni nu foarte bune si ca voi avea mult de tras pentru ceea ce imi doresc. Dar o sa le iau pe toate pe rand pentru ca sunt cu coloana dreapta si privesc drept in fata.

Weekend placut!

Tweet