Aniversări, urări și prietenii

În urmă cu câteva zile mi-am sărbătorit ziua de naștere. Sărbătorit vorba vine, că de niște ani nu mai sărbătoresc prea tare. Ziua asta vine și pleacă liniștit, cu mine bucurându-mă de oamenii pe care îi am în jur. Fie că îmi zic sau nu „la mulți ani”.

Pentru mine asta n-a fost niciodată o chestiune arzătoare. Adică nu m-am supărat pe nimeni daca n-a ținut minte că e ziua mea și nu m-a felicitat. Poate să mă fi supărat puțin pe ai mei, din familie, dacă ar fi uitat, dar altfel…nici vorbă.

Ce voiam să zic, de fapt: m-au certat mulți oameni că mi-am scos ziua de naștere de pe Facebook (e scoasă de câțiva ani), insă nu cred că prietenia se măsoară în urările de zilele de naștere. Nici iubirea nu cred că se măsoară așa. Sigur că e minunat să ai în preajmă oameni care își amintesc și fac toate eforturile să-ți ofere o amintire frumoasă (așa cum s-a întâmplat cu prietenii mei care au complotat o lună ca să-mi facă o surpriza – mi-au făcut cadou o bicicletă), dar nu-i simt mai puțin aproape pe cei care au uitat – unii dintre ei oameni dragi cunoscuți recent, care nici n-au avut de unde să știe că e ziua mea.

Sunt fericită cu oamenii din jurul meu, care fac eforturi și se străduiesc să mă bucure măcar o zi pe an. Sunt fericită și cu cei care-s departe, dar cu care vorbesc constant. Sunt norocoasă că am o prietenă dragă care-a bătut drumul de la București doar ca să fie cu mine de ziua mea. Sunt norocoasă cu oamenii ăstia care s-au adunat să-mi facă o surpriză și cu cei care mă îmbrățișează cu drag atunci când ne întâlnim.

Ziua mea e aproape în fiecare zi. Pentru că, așa cum am zis mai sus, am noroc. Nu la bani, nu la afaceri, nu la altele lumești, ci la prieteni. Iar asta e o bogăție pe care o prețuiesc foarte tare.

Foto: Anniversary by Shutterstock

Tweet