Crezuri
Cred in sufletele lor cateodata suferinde si mai cred ca nu exista om cu adevarat rau pe lumea asta. Doar inimi chinuite, creiere zguduite de frustrarea zilnica a muncii sau a problemelor gasite acasa.
Cred in transparenta si in spunerea lucrurilor pe nume, atunci cand le simti. Nu cred in cosmetizarea adevarului, am spusustinut intotdeauna ca e mai bine sa spun transant ce am de spus, nu sa ma ascund dupa cuvinte atent selectionate.
Cred in oameni si in capacitatile lor de autovindecare. Doar eu ma pot ridica de jos, doar pe mine ma pot baza atunci cand mi-e greu. Am prieteni, slava Domnului, unii care ar merge prin foc si apa pentru mine, dar tot de mine depinde salvarea sufletului. Degeaba se straduiesc ei daca eu n-am in mine dorinta de a face lucrurile sa fie asa cum trebuie.
Cred in confortul psihic pe care mi-l creez atunci cand fac un lucru cu pasiune, dar ma lovesc de oameni care n-au aceeasi directie cu a mea. Stiu sigur ca e posibil sa gasesc solutiile salvatoare, ca pot adapta situatia in asa fel incat sa fie bine, sa ma simt confortabil.
Cred in durerea spusa de alti oameni, in dramatizarile lor. Sunt momente in viata in care nu vreau decat sa plang si sa ma plang si am nevoie de un om care sa creada in suferinta mea. Sa ma asculte, sa ma imbratiseze si doar sa fie acolo, fara raspunsuri la intrebarile mele. Sa-mi intinda un pachet de servetele, sa-mi aduca o ciocolata si sa taca, dar sa stiu ca e acolo pentru mine si doar pentru mine, in exact acel moment in care am nevoie.
Cred in nebunia de moment. In deciziile luate fara sa ma gandesc de doua ori, in saritul prin balti fara sa-mi fac griji ca mi-as putea murdari hainele, in ruperea unui contract fara remuscari sau in semnarea altuia cand stiu sigur ca-mi va fi greu sa-l adaug la ceea ce am de facut, dar e prea frumos ca sa-i dau cu piciorul.
Dar, mai presus decat orice, cred in oameni. De aceea ii caut, le vorbesc, ii ascult, ma minunez de ei. Pentru ca fiecare om are o poveste, iar eu imi doresc sa ascult cat mai multe. Si sa invat.
Subscriu fiecărui cuvânt pe care l-ai scris în articolul tău. Și mă înclin.
Atât de frumos scris!
Sonia, honey, va imbratisez
Superb! Sunt cuvinte de care ar trebui sa ne amintim in fiecare moment al drumului nostru prin viata. Pentru ca uitam de prea multe ori (chiar mult prea multe ori) cine suntem, atunci cand ne lasam cuprinsi de framantarile vietii de zi cu zi.