“…ca doar oameni suntem”
Dupa cum multi stiti deja, vineri am fost ejectata, la propriu, de la locul de munca. Asta n-ar fi o problema, hotararea conducerii coincidea cu a mea, de ceva vreme nu mai simteam ca e locul meu acolo. Treaba foarte misto a fost ca am fost concediata atunci cand mergeam la buda. Pur si simplu mi s-a spus “azi e ultima ta zi aici”. Evident, au exitat cateva cauze ale ciufuteniei fostului meu sef, dar nu suntem la balci si nu am de gand sa expun aici chestii care tin de confidentialitatea firmei si nici nu vreau sa le expun problemele personale in vazul lumii.
Insa ieri, cand am fost acolo cu gandul pasnic de a incheia toata treaba intr-un mod foarte omenesc, animata fiind de discutia de vineri in care mi sa spus, citez, “pentru mine banii nu sunt o problema, fa-mi calculul pe cat ai sa primesti si vei primi luni toti banii”, am constatat cu stupoare ca n-a fost deloc asa. Ca mi s-au imputat chestii imaginare (a se citi ca nu mi s-a dat nici o explicatie pentru lipsa banilor), la fel cum am fost mustrata pentru faptul ca am cele mai multe minute vorbite, de pe telefonul firmei, in conditiile in care EU FAC VANZARI.
Ideea e alta: nu poti sa lucrezi cu oameni care au impresia ca sunt buricul pamantului si ca tot ce zic si fac e cu titlu de axioma. Nu poti sa ceri diplomatie cand ti se spune “te-o durut in pizda de lucrarea de acolo” (da, cu cuvintele astea). Nu poti sa ceri comportament profesional, cand conversatia conducerii cu clientii (si angajatii) se desfasoara pe un ton care ar pune in dificultate un tenor care a absolvit 3 conservatoare internationale.
As fi putut sa cer omenie. N-a fost cazul. Trebuia sa ma astept sa nu mi se dea toti banii, desi deschiderea mea a fost maxima: am plecat lasandu-le cadou toata munca mea pe un an, chiar daca nu-mi mai primisem salariul de doua luni, chiar daca nu mi se mai deconta benzina de vreo 3 luni, chiar daca…
Noi sa fim sanatosi. Doar ca pe mine nu ma calca nimeni pe cap.
Tweet
Întâmplările de genul ăsta sunt extrem de nasoale. Când se pleacă de la supoziția de omenie și se ajunge la frustrări și nervi descărcați cum nu trebuie.
Dar, cum spui tu, noi să fim sănătoși și să ne gândim unde ajungem de aici încolo.
Baftă, Nebu!
Uite asa mor firmele romanesti pe timp de criza. Pentru ca au sefi iesiti de la coada vacii si care se cred mari manageri.
Multa bafta si nu uita ca what goes around, comes around
Al tau sef cred ca s-a inspirat din “Up in the Air”, doar c-o fi vazut doar 1/4 din el si n-a mai apucat sa faca o arta din gestul lui. Oricum, cu asemenea nesimtiti in preajma, mai bine nu. Bafta multa la gasit un job potrivit tie din toate punctele de vedere!
Da-le un ultimatum, daca vor sa continue sa fie mojici si sa nu-ti plateasca ce ti se cuvine, macar potentialii clienti sa le stie numele si sa se fereasca de ei…
Bine ai facut dar daca vei avea ocazia, arde-i bine
E cam nasol , dar priveste partea de jos a paharului . Noi romanii avem o vorba : orice sut in cur inseamna un pas inainte . Bafta .
Nasol de tot. Bine ca ai scapat de asemenea oameni. Nu mori tu de foame, dar nici rahat sa nu mananci de la toate potarnichile. BAFTA la cautarea noului job, stiu ca vei gasi repede ceva ca lumea
hmmm, oare de ce imi suna FOARTE cunoscuta atitudinea sefilor/sefului? A, da, gata, stiu. Pentru ca am impresia ca, desi a mea sefa este o femeie, nu se deosebeste aproape cu nimic de fostii tai sefi…
Inteleg ca-i delicata situatia si-mi pare rau, da’ poate intr-un fel e mai bine asa, ca ai scapat de o portie buna de nervi si stres si megalomanii fara noima
Keep walking! >:D<
da-i in judecata? 😀
Capul sus si mergi mai departe :), stiu cum e sa-ti iei un sut in fund exact in momentul in care te astepti mai putin, stiu cum e sa te simti nedreptatit. Toate trec, odata cu timpul si va veni si clipa in care tu vei rade la urma :D. Succes mai departe
Chiar daca o sa ti se para ca sunt aiurea.. imi permit sa te intreb daca in ultimele 2 luni cand nu ai luat bani ti-ai facut target-ul ?
Heh…mereu se intampla asa. Nu am citit comentariile de mai sus, nu am avut rabdare si e si tarziu al drecu’ si inca mai am job la care tre’ sa ajung :D. Insa vreau sa iti spun o vorba: “niciodata nu am fost sclavul banului”. De ce spun asta? pai iti spun o mica istorioara:
Tocmai terminasem facultatea, eram domnu inginer la o firma noua, langa Timisoara (Carani mai exact). Aveam transport, etc, etc nu asta e problema. La inceput totul a fost roz si preaminunat, eram proaspat absolvent al facultatii si direct inginer de pe bancile scolii, ceea ce nu toata lumea are noroc. Salariul era unul foarte bun pentru vremea aceea (2006). Buun …totul frumos si roz cum spuneam, aveam o echipa de oameni pe care mi-am format-o dupa gustul meu, desi unii dintre ei puteau sa imi fie tata… imi ziceau mereu domnul inginer, dumneavoastra ..bla-bla …am stabilit ca nu e cazul de asa ceva decat atunci cand sunt “mai marii” firmei in jur …detalii …nu asta vreau sa spun..
Dupa 6 luni jumate de ingineri si de facut treaba mai mult decat bine, dupa sambete lucrate, dupa ruperi de spate si raceli groaznice in hala si inhalat tot felul de mizerii toxice, s-a schimbat directorul (cel initial fiind unu putin “ciufut” dar totusi “comestibil”). Si in locul vechiului director a venit un fost UMT-ist, care a fost plecat prin state o perioada… a venit omu cu trupa lui de oameni/protejati, si incerca sa ne inlature pe noi, astia inginerasii tineri …eram 3 tineri ingineri veniti in aceeasi perioada, si crescuti cu firma (cum spuneam, firma era la inceput). Am rezistat cu stoicism, desi directoru avea fite de Eminem (la propriu, dadea din maini si o ardea in americanisme de ziceai ca el e raperu suprem). Avea darul de a injura ca la “usa cortului” gen “bagamias pula in voi ca nu sunteti buni de nimic, dumnezei ,sfinti si tot tacamul).
Ei bine, cand s-a facut luna a 6-a am zis….bag pula eu nu sunt sclavul nimanui, plec, sunt tanar am toata viata inainte… Si hotarat fiind, am inceput sa ma iau cu domn director … parte-n parte.. La modu ca venea si injura si urla ca un bezmetic scapat de la spitalul 9 – sectia agitati. Si i-am zis: “Domnu’ Popescu (numele lui real), haideti sa ne intelegem.. sunteti mai mare in grad, aveti si varsta mai inaintata ca a mea, dar nici mama, nici tata nu face asa cu mine si nu imi vorbeste asa…aveti prima bulina neagra, la 5 va descalific.” La care el: “Sa mori tu?! Si ce inseamna aia?” .. eu: “nu vreti sa aflati! ;)” … conflict momentan stins …atitudinea directoriala putin schimbata.
Desigur, “minunea” nu a tinut foarte mult, si iar a inceput sa coboare sfinti si diavoli si alte d’alea si sa injure pe toata lumea in stanga si in dreapta, gesticuland ca cel mai mare raper in viata. In vinerea urmatoare, m-a facut sa pierd transportul spre oras, pentru niste cacaturi de fișe care, evident, nu erau urgente. Asta a pus capac. Sambata dimineata m-am prezentat direct la fetele de la personal, am cerut un numar de iesire/intrare, am depus laptop/telefon/demisie, etc … am mers in “biroul” meu din hala (care evident era o cusca din tabla facuta “la comanda”) si am asteptat sa vina “domnul director”. Si a venit, intr-o viteza si cu un desen tehnic in mana: “hai ma Valy ca de cand te asteptam, unde ai umblat pana acum? Uite am nevoie sa imi proiectezi asta si asta ..blablabla ..” si da sa plece, si il strig: “Domnu’ Popescu stati va rog o secunda ca am sa va dau ceva”. (si ii inmanez demisia scrisa frumos, caligrafic si cu pasiune).
El: Ce-i asta?!..Eu : “demisia, dupa cum titlul ii spune”… “Pai de ce pleci? Crezi ca te las sa pleci?” …eu:” pai e demisia la zi, am predat totul, nu mai am ce sa fac aici”. el: iti bag preaviz de 30 de zile si te-am futut” ..eu (razand): imi cunosc contractul ca pe numarul si seria de la buletin, nu ai cum sa imi bagi preaviz, plus de asta, nu te panica, imi fac treaba azi, nu te las chiar cu muia-n soare cum ai merita”
El: – mda, discutam, ne luam la bataie daca trebuie. Eu: “nu imi e frica de bataie, am dat si am luat destula la viata mea frageda ;)”
Si ca sa nu ma mai lungesc si mai mult ca deja am scris o intreaga istorie, concluzia a fost ca omu’ a trecut de la ironie, la extaz, la agonie, la amenintari, la propuneri de marire salar (dublare) si asa mai departe. Evident, nimic din asta nu m-a mai tinut in loc, aia fiind ultima mea sambata in Carani :)).
Nu am fost si nu voi fi niciodata sclavul banului. Desigur, ca urmatorul salar nu l-am mai vazut, pe motive ca lipsuri, acolo, minusuri dincolo si cacaturi care le fac toti atunci cand pleci de la ei.
Esti tanara, ai toata viata inainte, descurcareata esti, sanatosi sa fim ca gasesti ceva pe meritul tau ;).
@filip, nu obisnuiesc sa fac scandal pentru bani pe care nu ii merit. vorebesc de salariu, nu de comision in functie de target.
@Valy, foarte tare comentariul, multumesc
@nebuloasa : Ma refer la faptul ca pentru un salariu fix in vanzari, trebuie sa atingi un target minim ! Consider ca daca ai un salariu fix fara target, exista posibilitatea sa nu faci nimic, pentru ca salariul oricum nu vine ! Nu lua personal ceea ce spun incerc doar sa inteleg mai bine punctul tau de vedere !
Buna dimineata
Ma bucur sa aud de mine ca sunt un necioplit,ca nu imi cunosc meseria si ca ma comport cu cei din jurul meu in masura celor 7 ani de acasa si a profesionalismului pe care am dobindit-o de a lungul timpului.Tot respectul pentru munca pe care ai depus-o pe blogul tau pe timpul unui an intreg in care ai fost angajata la firma noastra
Cu respect
CSABA?….
@papp csaba, ai fost unul dintre oamenii de la care am invatat enorm. Si nu trebuie sa spun eu ca problema nu se pune asa cum ai pus-o tu, si ca din cuvintele mele nu reiese nimic din ceea ce ai scris.
In plus, mie mi se parea evident ca altcineva a fost cel ce s-a pus in contra in tot acest an si asta o stii si tu.