Ce-ti poate povesti o supa

Ultimii ani au fost, gastronomic vorbind, indreptati spre descoperirea de noi arome. Iubesc mancarea traditionala romaneasca (lucru care se vede si din intalnirile lunare cu colegii din PLAI, in care ei vin la mine si eu le gatesc cate ceva traditional romanesc), insa nu mai vreau sa ma limitez la ce stiu de la mama sau de la bunica. Incerc mancaruri noi, arome noi, vreau sa cunosc traditiile altora la fel de bine pe cum le cunosc pe cele ale culturii gastronomice din care fac parte.

Mancarea spune povesti, asta e sigur. Fie prin ingrediente, fie prin amestecarea lor, o farfurie cu supa sau una cu un fel principal poate sa te poarte in celalalt capat al lumii intr-o secunda. Mai ales atunci cand incerci sa afli si de ce indienii gatesc picant sau de ce chinezii folosesc in mancare atatea mirodenii.

Obiceiul meu e sa caut pe Wikipedia istoria unor ingrediente sau a unor condimente. Asa am facut si saptamana trecuta, dupa ce-am ajuns la birou cu o minunata supa de kale cu muschi de porc, luata de la noul restaurant “to go”, pe numele lui “Suppa Bar“. (da, are doar supa; cate 4-5 feluri zilnic). N-am stiut ce-s alea kale si am cautat povestea. Am descoperit ca e un sortiment de varza si ca pana pe la sfarsitul evului mediu, era o planta chiar foarte cunoscuta. Cel mai misto lucru descoperit despre kale a fost povestea “Victory Gardens“, din vremea celui de-al doilea razboi mondial. Adica aceea in care civilii erau incurajati sa planteze legume in gradinile lor, pentru a contribui la cresterea productivitatii foarte scazute din acea perioada si pentru a nu mai depinde de importul si asa facut anevoios.

Sa mergeti la Suppa Bar, daca sunteti din Timisoara (sau macar in trecere). Pe str. Ungureanu, langa Bunker. Daca aveti biroul in Piata Unirii, puteti face chiar si comenzi; incepand de azi se fac livrari (deocamdata doar) in zona asta.

Poate-mi mai povestiti si mie ce povesti gasiti printre ingredientele de acolo. Oricum vor fi cei mai bine cheltuiti 7 lei.

Tweet