Ceai? Azi nu, dar poate vreodata…
Nu-mi place ceaiul. In mintea mea il asociez cu momentele alea de cand eram mica si raceam, iar mama imi turna pe gat litri intregi de licoare dulceag-acrisoara, ca punea si o tona de lamaie, “pentru vitamina C”. Imi facea un amestec de tei si menta, ca asta aveam in gradina. Pe vremea aia nu cred ca exista ceai de cumparat in magazin, adica io nu-mi amintesc ca ai mei sa fi cumparat vreodata, pe vremea lui Ceausescu.
Ceaiul pe care il beau acum e de ala la plic. Si da, il beau doar atunci cand trebuie, adica daca sunt racita, gripata, or ceva de genul asta. Nu cred ca a fost vreun moment in care sa stau acasa si sa ma gandesc “ia sa beau eu niste ceai.” Nu, deloc.
Imi place, insa ritualul pe care il vad in filme, acela in care gazda vine cu un ceainic pus pe o tava, inconjurat de cesti de portelan fin, de un recipient care are cuburi de zahar si un altul care are lapte. N-o sa inteleg vreodata ceaiul in care pui lapte (la fel cum nu inteleg rostul laptelui in cafea sau a ketchup-ului pe cartofii prajiti), dar as putea sa fac o exceptie, de dragul ritualului.
De dimineata, uitandu-ma la telesopping (mi-am baut cafeaua in pat, butonand telecomanda), am dat de o reclama care imbia grasutele sa slabeasca cu nush ce ceai chinezesc. No, asta e categoria de ceai pe care eu o urasc visceral, ceaiul de slabit. Si poate ca nu ceaiul il urasc, ci pe cei care dau senzatia ca poti sa slabesti nush cate kile in 30 de zile, fara efort (adica fara sport si fara o dieta sanatoasa).
Mi-am exprimat pe Twitter uimirea, ca pretul pentru 60 de pliculete e undeva pe la 130 de lei (!!!). Si, datorita lui Sorin Grumazescu, am aflat ca exista ceaiuri mult mai scumpe pe lumea asta si m-am minunat cititind aici despre niste frunze speciale si suflate cu foita de aur (ca altfel nu-mi explic pretul exorbitant). Iar Cristina Bazavan, care e o iubitoare a ceaiului (si despre care sunt sigura ca acasa are, pe langa foarte multe sortimente, si tava aia cu ceainic, cescute etc), mi-a promis un ceai special.
Poate ca ea o sa-mi schimbe perceptia asupra ceaiului, cine stie?
Tweet
Nici eu nu beau ceai decât rar și cu scop: când sunt răcit :)).
Daaaaaar….cum să nu înțelegi rostul ketchup-ului pe cartofi? Înțeleg să nu bei cafea cu lapte, sau ceai cu lapte (am gustat și eu odată și e scârbos), dar ketchup pe cartofi? E o delicatesă :))
Beau ceai, iubesc ceaiul. Negru – cu sau fara lapte(depends on the mood), in principal. Cam 2/zi.
Bă, da’ unde s-au dus vremurile bune? Un ceai de ceapă nu mai bea chiar nimeni?
Hai sa-ti spun teoria mea cu ketchup-ul: pe orice pui ketchup, simti doar gust de ketchup. In felul asta, se pierd aromele mancarii si nu mai simti decat un singur gust, ala sintetic.
Bei si cafea sau doar ceai?
Uf, am si uitat ca exista asa ceva :)) Maica-mea imi facea ceai de ala sa-mi scada febra. Nush la ce e bun el, exact, dar cred ca facea bine.
Și eu eram ca tine până acum o vreme: vedeam ceaiul ca pe medicament și îl beam doar când eram bolnavă. Dar de curând i-am prins gustul și beau ceai negru amestecat cu unul cu aromă de vanilie și caramel, după alea de fructe nu mă prea omor. Mi-am luat și ceainic cu buline colorate și e mai mare dragul să-l folosesc! 😀
Vai, deci ceaiul de vanilie e alta treaba pe care n-o suport. Bine, mie nu-mi place vanilia, as interzice-o :))
cel de ceapa era pentru dureri de gat, raguseala; era in combinatie cu dulceata de ridichi negre.
Amestecată cu ceai negru e chiar bună, îi mai atenuează amăreala.
Dar, fiecare cu ale lui, și eu am ciudățenile mele culinare.
O fi fost la tine in combinatie cu dulceata de ridichi negre, eu aveam doar miere
Mie imi place ceaiul, in special ala de roiboos si vanilia sau ala de tei cules din gradina proprie (a altora) sau menta, tot asa, din gradina :). Mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm, love it!
In plus, eu am o fixatie cu canile, le iubesc si am destul de multe, fiecare cu povestea ei, asa ca ceaiul e oarecum ritualic si cand vin cineva la mine are voie sa-si aleaga cana si eu imi castig dreptul de a-i spune povestea canii, chiar daca nu vrea :)).
Haha, ce dragut! Si eu am foarte multe cani, dar pe toate le folosesc pentru a bea cafea 😀
Ceai, categoric! Cu lapte e considerat o delicatesa, insa mie nu-mi place. Dar simplu, cam orice fel de ceai, oricand in detrimentul cafelei. Si nu foarte dulce,. Eventual indulcit cu miere. Si cu doua feliute subtiri de lamaie in cana “office”, perfect cilindrica, echilibrata ca proportie intre inaltime si diametru la 4:3.
Cafeaua – neagra, obligatoriu. Exista si o vorba – o vrei amara sau cu zahar ca neamul prost? Dar eu nu beau cafea decat foarte rar. Iar atunci sunt un piculet de neam prost si-o indulcesc cu lapte. De fapt beau lapte cu cafea.
Ketchupul pe cartofi este scarbos inclusiv vizual. Sa n-aud!
Si, fie ceai, fie cafea, fie orice altceva baut dintr-un recipient cu toarta, ma enervez cumplit cand vad pe cineva in ipostaza asta cu auricularul ridicat.
Mie îmi place ceaiul, mai ales de cand am descoperit combinatiile alea minunate de roibos, vanilie, fructe si hibiscus din Carturesti. Mi-am cumpărat o data, experimental, si de atunci m-am îndrăgostit de aromele alea. In plus, de cand am redus cafeaua la maximum doua pe zi, ceaiul a devenit noul meu prieten.
Chiar vroiam și eu să abordez tema pe blog.
Eu sunt cea mai mare fană a ceaiurilor, nu mi-aș putea închipui viața fără ele.
Bine, eu nu beau cafea dar nu doar pentru teină beau ceaiul. Câte și mai câte avantaje poate avea ceaiul!
Amu, sa stii ca io chiar n-am mai vazut de mult pe cineva sa vea in felul asta..orice. Poate ca ma invart in cercurile potrivite
Lasa, Cristina, nu te mai ascunde, ca-ti stiu cutia cu ceaiuri si cescutele chinezesti :))
Asa o fi, ce sa zic, te cred pe cuvant 😀
parerile sunt impartite,dar pana la urma si cafeaua e tot un ceai,de cafea.Daca am putea spune ca bem cafea,menta,vanilie,ceai(frunze),lamaie,s-ar intelege mai bine ca bem infuzii din aceste plante.Imi place cafeaua si ceaiul ,recunosc ca de ceaiul de plante uit adesea ,cafeaua in schimb,dand dependenta nu am cum 😛
mie imi place ceaiul de fructe de padure; bine te-am gasit 😉
Ceaiul verde este preferatul meu. Imi place sa il consum oriunde sunt, fie ca sutn acasa, in oras cu fetele, in vizita sau in intalniri. Imi da o stare de bine, aromele ma binedispun si pe langa acestea imi da energie si ma tine treaza o zi intreaga :). Cand voi fi la casa mea, si voi avea bucataria proprie, voi avea un dulap plin cu toate sortimentele de ceai verde posibile. Deabea astept!
Malina, bine-ai venit
Auzi, ceaiul de fructe de la pliculet nu e o treaba buna. Zic cunoscatori ca doar fructele uscate ar fi potrivite pentru aroma si proprietatile curative.
Duamne, Casandra, ceaiul verde e cel mai naspa dintre toate :))
Beau ceai de ani buni, am acasă o colecţie de tot felul de ceaiuri adunate de prin ţară şi de peste hotare. Am o cană mare de la Starbucks pe care o folosesc doar pentru ceai :))). Beau în fiecare zi la lucru, din obişnuinţă. Când eram mică mă chinuiau ai mei cu licorile astea, mai ales cu ceaiul de sunătoare (care-i foarte amărui!).
Când am crescut am descoperit că mă simt mult mai bine după o ceaşcă de ceai bun. Am încercat chiar să renunţ la cafea cu ceaiul negru, dar am revenit la doza zilnică de cafeină pentru că o astfel de licoare nu reuşeşte vreodată să suplinească o cafea bună.
Ceaiul cu lapte e bun doar dacă-i ceai negru foarte aromat. Laptele îi dă o consistenţă şi-o aromă aparte. Ceai verde n-am voie să beau, e riscant pentru rinichii mei firavi.
Never go a day without a cup of tea.
exact asa eram si eu ca tine, intre timp am devenit ca-n reclamele pentru ceai, cu tavita, zaharnita (pe care ma incapatanez s-o pun pe tava desi eu nu beau ceaiul cu zahar, si am un raft intreg de arome diferite de ceai negru, verde, aromate, de fructe sau medicinale. Bineinteles, ca o data cu pasiunea pentru ceaiuri a venit cea pentru canute si farfuriute si asa am descoperit ca.mi place foarte mult ritualul de-a mi face si bea ceaiul zilnic. Un moment de calm, ca punct final al zilei.
Incearca ceai de tei cu cateva frunze de busuioc sau doar ceai de busuioc,indulcit evident. E super aromat.