Comentam, ca existam
Miercuri am fost la meci. Baschet, desigur. Sala, din arhiplina la fiecare meci, acum a fost la jumatate din capacitate. Deh, scandalul cu demiterea lui Dragan (care a fost o demisie, de fapt, dar trecem peste) si rezultatele proaste din acest sezon i-au facut pe iubitorii baschetului sa mai stea si pe la casele lor.
Totusi, au venit vreo 700 de oameni, in conditiile in care nimeni nu astepta mai mult de 2-300. Eu eram la tribuna oficiala, inarmata cu laptop-ul si camera video, iar fix in spatele meu erau trei (Doamne, si toti trei) “suporteri” care, in mokmentul in care a inceput meciul si-au inceput si ei comentariile. Si vai ce era la gura lor: jucatorii erau niste prosti inapti care nu-s in stare sa tina o minge in mana, iar ei, suporterii, mari tacticieni, ar fi facut cu totul altfel in aparare. Adica ar fi aparat, desigur, nu ca maimutoii aia care nu erau in stare sa blocheze niciun adversar.
De la subaprecieri generale, au trecut la cele nominale sau, mai exact, la cele bazate pe nationalitate. Concluzia era una singura: sarbii ne-o vandut tara, orasul, erau marii dusmani ai echipei de baschet, iar Rade, Shone, Darko si Milos erau tradatorii care nu jucau nimic, ca sa piarda echipa. Cel mai mare tradator era Djordje Jovicic, antrenorul interimar, pus acolo de o conspiratie masonica, menita sa traga Timisoara in cacatul existentei ei.
La inceput am ras. Era atat de absurd ce comentau aia incat aproape ma tavaleam pe jos. Dupa 10 minute de ascultat, insa, devenisera extrem de deranjanti, mai ales pentru ca in teren se dadeau lupte destul de infocate pentru minge, jucatorii lui CSM Oradea fiind unii dintre cei mai agresivi din campionatul intern. Nu puteam nici sa ma cert cu ei, fac parte dintre oficialii clubului si nu da bine sa ma incontrez cu suporterii, care, pana la urma, au tot dreptul sa comenteze. Asa ca am ales o cale de mijloc: facem misto.
Pe la jumatatea sfertului doi, m-am intors spre ei si i-am intrebat: “Dumneavoastra sunteti de la Oradea, nu? Vai, ce dragut sa veniti tocmai de acolo sa va sustineti echipa. Felicitari.” Pe fetele oamenilor – stupoare. “Nu, zice unul dintre ei, suntem sin Timisoara.” “Da? continui eu, vizibil mirata. Pai si sunteti suporterii echipei noastre si asa vorbiti despre baietii astia? Vai, puteam sa jur ca sunteti de la Oradea.” Din nou stupoare, dar i-am potolit sau macar le-am indreptat atentia catre adversari, ca au inceput sa-i injure pe ei.
Dupa pauza mare, spectacolul din tribuna a continuat, acei domni continuand sa injure si sa-i faca pe ai nostri troaca de porci. Asta in conditiile in care noi castigam, eram pe val, se marca punct dupa punct, pana si Miskovic avea un procentaj foarte bun la aruncarile libere (e cunoscut faptul ca nu prea stie el sa arunce daca nu are adversari in fata). Ei comentau in continuare, Serbia era dusmanul.
Cand mai erau doua minute inainte de final, m-am intors din nou spre ei si i-am rugat sa nu plece pana nu-mi lasa un numar de telefon. Acum erau si mai contrariati, nu mai pricepeau nimic. “Dar de ce?” zice unul dintre ei, mai cu tupeu decat ceilalti. “Pai, zic eu, daca vreodata mai aud pe cineva ca spune despre femei ca vorbesc mult si fara rost, as vrea sa-i trimit la dumneavoastra, poate isi schimba parerea.” Rasete in jur, astia rusinati de numa’, dar macar am reusit sa vad ultimul minut in liniste deplina.
Of, ca asa-i romanul, stie totul despre orice.
Tweet
Bre, ce ai cu Oradenii?
Suporterii echipei din Oradea au stat in ultimele randuri, n-au injurat pe nimeni, si au acceptat ca dintre doua echipe slabe, ce-i drept, a castigat cea care a meritat
Eu credeam ca barbatii romani se pricep doar la fotbal, masini si politica. Iata ca tu ai intalnit cativa care sunt mai “multilateral dezvoltati”.
Replic de la sfarsitul articolului e geniala :).
:)))) bine le-ai facut!
Daniel, din tot articolul atat ai inteles? :)))
Bogdan, dreptate ai cand spui doua echipe slabe
Dar meciul a fost frumos, totusi.
asa, pune suflet, mamaaaa :)))
echipa slaba dar cand bateau pe steaua toti ii aplaudati…. majoritatea care vin la sala sunt suporteri de rezultate la fel cum sunt si la echipa de fotbal. daca nu erau sarbi si antrenorul bosniac acuma eram in divizia b si nu ne laudam cu o cupa a romaniei
foarte tare !
:))))))
oricum noi românii suntem un popor de comentatori şi antrenori. la practică ducem lipsă
Astia sunt genul de oameni care nu nimeresc cosul nici daca stau cu fundul pe el. Dar sunt mari tacticieni si stiu la orice ora mai bine. Orice echipa are momente bune si nasoale, orice jucator are zile tampite si geniale, e vorba de OAMENI care joaca, nu roboti. Sa iti injuri insa echipa e tiganie curata. Mai ales cand vezi ca fac eforturi sa iasa din rahat si JOACA. Deh, “suporteri” 😀
Dojo, si e cu atat mai frustrant cu cat eu stiu exact ce se petrece dincolo de jocul echipei, stiu cata suparare e in vestiar si, totusi, tre sa tac si sa asculti niste unii care nu deosebesc un cos de doua puncte de unul de trei puncte. Of.
Mei, nu mă bag în ce şi cum fac pe teren baschetbaliştii acum, da’ o ţâră de adevăr ar fi putut fi în vorbele “caţelor”. Cel puţin teoretic ar putea fi.
Ai cunoscut vreodată un sârb nervos şi hotărât? În special un sârb căruia i-ai futut direcţia?
Îs cei mai ai dracu’ oameni atunci. Strategici, te fut în inimă când ţi-e lumea mai dragă, nici n-ai zice că ei au făcut-o. Ba chiar te întreabă cu zâmbetul pe buze dacă e totul în regulă. Io am cunoscut vreo doi d-ăştia, de m-am speriat cât de bine pot urzi lovituri.
Dacă vrei un exemplu cunoscut, ia-l pe antrenorul din tur de la Poli, Petrovici. O făcut exemplar pregătirea de vară cu echipa, se legaseră relaţiile de joc, echipa a tras 3-4 meciuri entuziasmante la rând (CFR, Manchester de ex.). În timpul ăsta patronatul (Iancu) vindea jucătorii pe bandă, după terminarea pregătirii, şi aducea alţii mai slabi şi neintegraţi. Ştii cum a picat calitatea jocului prestat de Poli? Vertiginos. Ultimele meciuri cu Petrovici antrenor or fost absolut criminale, jucam cu curu’. Culmea, individual fiecare dovedea că poate, dar nu “legau” lucrurile pe teren (pase, scheme, atac). N-am pierdut, dar te uitai la meci cu lehamite. Părerea mea proprie este că se săturase antrenorul să i se fută direcţia.
Cum ziceam şi mai sus, probabil nu-s singurul care a întâlnit sârbi de-ăştia. Şi cum situaţia nu-i roză .. mno, cine ştie ce-i în vestiar? Deşi despre Pesic a spus clar Dragan că e o mare problemă de încredere, la Cluj n-a jucat pe postul lui şi când a venit înapoi s-au aşteptat prea multe de la el. În fine ..
dAImon, stiu exact despre ce vorbesti. Am mai zis si o mai zic: antrenorul se saturase de jucatori, jucatorii se saturasera de antrenor, asta a fost.
Acum conteaza prea putin, sezonul e gata, sa ne pregatim de playout si aia e. Poate la anu’ vom avea mai putini sarbi nervosi si hotarati 😀