Parfum de Cluj, de toamna si de femeie

Ieri am regasit Clujul asa cum il lasasem: deschis tuturor, inteles doar de cei ce vad dincolo de geamul masinii blocate in trafic.

Clujul vazut pe jos e mirific, de-a dreptul. Avand privilegiul de a fi cazata fix in centrul orasului, nu ma voi folosi deloc de taxi zilele astea. O sa merg pe jos cat pot de mult, sperand sa descopar noi stradute incarcate de mister (sau, poate, doar in mintea mea sa fie asa), sa studiez chipuri, sa adulmec parfumurile oamenilor care trec pe langa mine, grabiti.

Stau in holul hotelului si mai vad cate o frunza cum cade incet, dintr-o ramura mult prea incarcata de auriu. E o bucurie adevarata sa simti forfota din hotel, oameni care fac interviuri, producatori, scenaristi, regizori si actori care alearga dintr-o parte in alta, spre/dinspre un film sau o conferinta de presa.

A venit toamna si sunt atat de melancolica incat stiu ca o sa visez cai albi la fiecare interviu pe care o sa-l iau pentru Comedy Cluj. Ieri, pe drumul dintre Oradea si Cluj, am stat cu ochii pironiti la norii pufosi, convinsa fiind ca ei sunt cei care m-au adus aici, nu trenul.

Iar incepand de azi, ma pun pe vizionat filme. De comedie. Poate asa trece si melancolia.

Tweet