Un SMS care salveaza vieti
Numarul meu de telefon nu e public. Nu e pe blog, nu e pe Facebook, nu-l dau random pe Twitter. Nu e nici secret, ca se afla in semnatura ambelor adrese de e-mail pe care le folosesc. Il mai sterg cateodata, cand vorbesc cu cititori, cu oameni pe care nu-i cunosc, adica “paza buna trece primejdia rea”, nu stiu foarte bine cum sa reactionez la telefoane anonime.
Primesc destule SMS-uri in care sunt invitata la cafele, unele mai dragute, altele mai agresive, toate au, insa, “darul” de a ma speria serios, cred ca am vazut prea multe episoade de CSI. La fel m-am speriat si saptamana trecuta, cand am inceput sa primesc SMS-uri dragute de la un numar pe care nu-l cunosc. Zilnic, intre 16 si 16-20, au fost ca un fel de ceas desteptator. La primul am multumit si am mentionat ca nu stiu cu cine vorbesc. Niciun raspuns. Apoi am renuntat sa mai zic ceva, sperand ca se expeditorul se va opri.
S-a oprit, ce-i drept, dar abia dupa ce am fost anuntata, prin alt SMS, ca era vorba de o campanie pentru Viata cu HIV si despre introducerea unui nou serviciu, care foloseste SMS-ul pentru a anunta orice seropozitiv care se inscrie pe site sa nu uite sa-si ia tratamentul zilnic.
“Pentru a veni in sprijinul pacientilor seropozitivi din Romania, UNOPA (Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor afectate de HIV/SIDA) a creat programul Viata cu HIV, prin care pacientii au acces la doua servicii gratuite:
· Prin Serviciul SMS+, pacientii seropozitivi care completeaza un formular pe site pot primi zilnic doua SMS-uri, la orele indicate de ei, cu un text indicat de ei, pentru a le reaminti cand trebuie sa isi ia tratamentul.
· Prin Serviciul Helpline+, persoanele seropozitive pot suna la 0800 800 141 sau pot scrie la unopa@unopa.ro pentru a discuta cu un consilier UNOPA despre ce probleme au si ce greutati intampina. Pot primi ajutor de natura psihologica, juridica etc.”
Sperietura mea a fost nimic pe langa tot ce traiesc acesti oameni, cei mai multi dintre ei infectati din neglijenta, in spitalele comuniste care exista si astazi cam peste tot in tara. Pe langa boala incurabila cu care trebuie sa se invete sa traiasca, au parte si de o stigmatizare a societatii care nu stie ce inseamna un bolnav de HIV/Sida si care nu are habar ca se poate trai in liniste langa oamenii acestia bolnavi. Cu putina grija, dar se poate.
Nu stiu cu ce sa inchei postul asta, nu stiu ce indemn as putea sa dau. Poate doar atat: informati-va. Si poate ca lumea ar fi mai buna daca ne folosim de toate informatiile pe care le avem la indemana.
Tweet
Nu pot decat sa iti distribui articolul, poate il mai citesc si altii. Mi s-a facut pielea de gaina citind.
buna , cele mai mai mari probleme pe care le au persoanle discriminate pe baza madicala sa ne referim la asta doar , sunt deoarece cei din jur nu cunosc , nu intreaba, nu vor sa afle raspunsuri si deoarece toti pun raul in fata inainte de a fi informat , e urat ca persoana in cauza ceea ce simti cand esti clasificat pe baza unei probleme medicale o spun din proprie experienta eu sunt bolnav de diabet si am trait cateva experiente si am auzim si mai multe povesti bazate pe discriminare, asadar sfatul tau de final de articol e foarte potrivit : Informatia poate salva o viata , o minte si o inima .