Comunicarea unui festival de film. Simona Rădoi despre Divan

Simona Rădoi e om de PR, unul dintre acei profesioniști cu care știi că poți vorbi deschis orice-ar fi. Într-o meserie în care întră în descrierea postului că e nevoie să fii tot timpul cu zâmbetul pe buze, sinceritatea și reacțiile autentice sunt flori rare și trebuie prețuite.

Simona a lucrat la multe festivaluri românești, însă singurul care i-a furat inima (la propriu, pentru că este singurul pentru care mai lucrează acum) este Divan Film Festival. S-a alăturat echipei de comunicare în urmă cu cinci ediții și a construit un departament care, momentan, numără cinci oameni. Apropo de asta, Divan este singurul festival dintre cele medii și mici din România care are un departament de comunicare în care există separat și PR, și marketing, și Social Media, și foto/video.

Cum ai ajuns în echipă? Și de ce ai simțit nevoia să te alături acestui festival?

Am venit prima oară la Divan în 2011, ca jurnalist invitat din partea Academiei Cațavencu. Domnul Dinescu avea o legătură strânsă cu publicația, iar eu am ajuns aici. Am fost destul de temătoare în primă fază, nu prea cunoșteam oamenii de aici, însă încă din prima seară s-a legat o mare prietenie între toți cei ce veniseră atunci (oameni de PR, jurnaliști, cineaști), era o atmosferă foarte relaxată.

M-am îndrăgostit iremediabil de loc și de această atmosferă de aici, m-a împrietenit și cu o parte a oamenilor din echipă, iar dorința de a lucra împreună a venit natural. Când Monica (Felea, coordonatorul Divan – n.r.) mi-a propus să mă alătur, am zis „da” din prima și îi sunt recunoscătoare pentru experiența asta.

Cam cu cât timp înainte începi comunicarea unei ediții? Care e fluxul de lucru în departament?

Pentru ediția asta ne-am apucat de pregătiri în luna februarie. În martie am anunțat pe conturile Social Media perioada în care va avea loc festivalul și tema acestui an („Balkan Love”). Tot în acea perioadă ne-am apucat de lucru și la vizualul acestei ediții.

Cursiv și constant (atât pe SM, cât și prin comunicate de presă și informări către jurnaliști), am început comunicarea în luna iunie. Am reluat detaliile despre perioadă și temă, alte câteva detalii despre filme de la cei doi selecționeri (Cătălin Olaru și Massimiliano Nardulli), apoi am început să oferim detalii și materiale despre fiecare film în parte.

Cum alegi ceea ce comunici?

Fiind un festival cu și despre Balcani, lucrurile nu decurg întotdeauna foarte lin și atunci trebuie să mă mulez pe ritmul de lucru al tuturor. Mă coordonez cu selecționerii – pentru a trimite informații despre filme – și împreună încercăm să ne dăm seama care dintre ele ar avea de oferit detalii interesante pentru public. Aleg să comunic acele filme care au o componentă șocantă, ceva ce poate atrage atenția.

Comunicarea online e sincronizată cu ceea ce numim comunicare clasică (către presă); online, încercăm să punem accent pe ceea ce propune Divan ca experiență, nu neapărat ca selecție de filme, deși avem varietate și calitate și în propunerile selecționerilor.

Cât de mult te implici în partea de marketing?

La majoritatea festivalurilor la care am lucrat, marketing-ul lucrează foarte îndeaproape cu PR-ul. Așa se întâmplă și la noi: ne adunăm la un brainstorming, discutăm, propunem idei, ne consultăm unii cu ceilalți. După ce ne hotărâm asupra unei idei, eu scriu brief-ul, pe care îl trimit mai departe spre graphic designer, care are libertatea de a desena exact în felul în care înțelege ideea. El vine cu mai multe variante de desen care ilustrează aceeași idee, iar noi alegem ceea ce ni se pare că e mai atractiv pentru public.

Anul acesta am ezitat puțin între a alege reprezentarea scenei din Titanic și un vizual cu o oaie și un lup care se iubesc într-un lan de porumb, spre exemplu.

Ilustrațiile sunt realizate de Emil Luca, iar afișul din acest an e desenat manual – ceea ce a făcut cu atât mai dificil declinarea ideii de design pe toate materialele festivalului.

Trimiți informații în timpul festivalului?

Încerc să mă concentrez pe info esențiale pe care le trimit înainte și după. În fiecare an invităm jurnaliști care acoperă atât partea de critică de fim, cât și jurnaliști de la publicații de gastronomie sau de lifestyle. Anul acesta, spre exemplu, am invitat chiar și câțiva bloggeri și instagrameri din Craiova. Așa că în timpul festivalului ei acoperă toate zonele, iar eu mă pot concentra pe partea de ospitalitate.

În anii trecuți am făcut asta și am realizat că merg spre presă cu un volum prea mare de informații, iar în acest an am încercat să comprim totul într-un comunicat de presă pe săptămână.

Înainte de festival m-am axat pe pe materiale de promovare a locului mai mult decât pe filme. Îmi place când văd oameni relaxați care se împrietenesc după două ore de stat împreună de vorbă la festival și vreau să transmit asta cât se poate de mult. Networking-ul de industrie din acest cadru rural are o relaxare pe care n-o găsești în altă parte și duce la colaborări diverse între cineaști.

Ce ți-ar plăcea să se mai știe despre festival? Ce-ai vrea să comunici mai bine pe viitor?

Oamenii au mpresia despre Divan că este un festival cu circuit închis, însă în acest an am pus mai mult accent pe faptul că oameni pot veni cu cortul (iar camping-ul și accesul la proiecții sunt gratuite); drept urmare, numărul de oameni din camping s-a dublat față de anii precedenți.

Apoi, unul dintre invitați, venit pentru prima oară aici, mi-a spus că s-a uitat pe foto și video înainte să ajungă și i se părea că sunt puțini oameni față de câtă lume a găsit aici. Asta mă face să mă gândesc ca la ediția următoare să punem mai mult accent pe brief-ul oferit fotografului și videografului. Ne bucură acest feedback obiectiv pentru că noi, prinși în mirajul locului, tindem să uităm, din când în când, despre oameni, iar noi facem un festival în care oamenii sunt pe primul loc.

Tweet