Ganduri de festival de film (Ceau, Cinema!) – capitolul unu
Aseara, la ora 18 fara un pic, curtea Casei Artelor din Timisoara clocotea. Nu de foarte multa lume, unii inca muncesc la ora aia, dar organizatorii ne asteptau cu emotie in ochi si maini tremurande, intinzandu-ne cate un pahar cu lubenita de la Gottlob. “Bine-ai venit, ma bucur mult ca ti-ai facut timp!”, aud langa mine, de parca nu eu as fi cea privilegiata sa fiu la chiar prima proiectie a unui festival de film care va ajunge mare (n-am niciun dubiu ca asa va fi).
Desigur, eu eram acolo pentru sectiunea de scurtmetraje romanesti, “calde, chiar fierbinti” – asa cum spuneau organizatorii. Un Lucian Mircu de la Marele Ecran (organizator al festivalului, impreuna cu Pelicula Culturala), emotionat, deschidea prima proiectie a festivalului: “Va multumim ca ati venit, va multumim ca aveti incredere in noi si in ceea ce v-am pregatit la prima editie Ceau, Cinema! si sper ca peste cativa ani sa fiti mandri ca ati asistat la prima proiectie a unui festival de film de referinta.”
Poate ca festivalul asta de film va reusi sa “spuna”, odata pentru totdeauna, cata nevoie este in Timisoara de un cinematograf pentru filme de cinemateca. Casa Artelor e un loc perfect pentru a incepe asa un eveniment, desi mie mi se pare prea mic pentru cat puhoi de lume era aseara, semn ca timisorenii sunt mai mult decat dornici de filme extra-mall-box office. Cei mai bine de 200 de oameni care s-au perindat pe la filme si ateliere (intr-o zi de munca, nici nu vreau sa stim cat de calare unii peste altii vom sta in week-end) sunt acei oameni care ar plati bilete la un cinematograf normal, cu filme europene sau de festival.
Despre scurtmentraje va povestesc alta data, spun doar atat: Adrian Silisteanu, ca regizor (el fiind regizor de imagine), e foarte tare; “Santul” a fost una dintre cele mai savuroase comedii vazute in ultimii cinci ani, sa zicem, am ras cu lacrimi.
Azi ne vedem tot la Casa Artelor, incepand cu ora 17, la – cum altfel – niste scurtmetraje; doua sectiuni, unele romaneste, altele nemtesti, dupa care, daca mai am energie, stau si la Q&A-uri cu nemtii de la Filmboard Karlsruhe.
Hai cu filmul, ca e bine!
Tweet
