Craciun la Sibiu

Calatoria nu a inceput chiar foarte bine: trebuia sa merg cu masina, cel cu care trebuia sa plec a ramas blocat intr-un aeroport inzapezit si n-a mai ajuns la Timisoara, deci a trebuit sa iau autocarul. Just my luck, ma gandeam, asa bine incep sarbatorile astea ca mai ca n-as mai pleca nicaieri.

In autocar, am salutat soferul. Ca ne cunoastem, cred ca e sofer pe cursa asta de vreo 10 ani, de pe vremea in care veneam la Timisoara in vizita la prietena mea. El imi zice ca nu m-a mai vazut de mult, eu remarc ca si-a pus ochelari, amandoi radem ca am imbatranit, eu ii zic sa aiba grija cum conduce si gata. Evident, o condus ca dementu’, dar am stat cu ochii-n laptop si am incercat sa nu ma panichez prea tare.

Am ajuns acasa, mama iar m-o strans in brate de zici ca nu m-o mai vazut de la al 15-lea congres, tata mucalit ca de obicei. Primul lucru: “Hai, tu copila, sa mananci, ca ui ce slaba esti”. A venit Mosu’, am schimbat cadouri, haha, ce frumos, bine, eu plec in oras. Ca daca stau mai mult de o ora, inevitabil sfarsesc prin a ma certa cu taica-meu pe diverse motive. Bine, de cativa ani o facem for fun, ca sa nu se prinda lumea ca, de fapt, noi ne iubim.

Ajunul Craciunului l-am petrecut cu niste oameni faini, prietenul meu de cand eram copila, prietena-sa, sora-sa, parintii, no, tot familionul. Jucand scrabble si degustand niste vin rosu uber misto. Pe masura ce ne imbatam mai tare, cuvintele complicate ne rasareau in minte, iar la ultimul joc scorurile erau deja fabuloase.

Ziua de Craciun a fost prima pe care am petrecut-o doar cu mama, vreodata. Tata, dragul de el, a lucrat si sora-mea plecase de cu o seara inainte la prietenu-so. Asa ca ne-am luat amandoua si am plecat creanga, pe la neamuri. O fost dragut, pe unii dintre ei nu-i vazusem de ani de zile si mi-am dat seama cat de mult imi lipsesc sarbatorile pentrcute cu bunicii mei si toata familia laolalta: ai mei, fratii mamei (inca 3 la numar) cu jumatatile si verii, 11 la numar. Bunica-mea gatea vreo doua zile inainte de sarbatori, iar pranzul il luam in ture, ca nu incapeam toti la masa. Dupa ce a murit ea, parca s-a rupt ceva si niciodata nu ne-am mai adunat cu totii.

Inainte sa se insereze, am facut o plimbare prin burg, am redescoerit locurile copilariei si adolescentei si ma intrebam de ce naiba nu ma mai plimb eu prin Sibiu cand vin in vizita. Am facut poze (pe care sper sa le primesc cat mai curand), am admirat din nou Biserica Evanghelica (ma tot mir de cate ori o vad, si o stiu pe de rost, si pe interior si pe exterior) si apoi am bat o cafea la Wien, o cafenea draguta, care e exact in curtea liceului Bruckenthal.

In seara de 25 am onorat o invitatie facuta de Teo (Băgă, pentru cunoscatori) si de sotia lui, si am mers la Old Friend’s Pub, un local foaaaarte fain, cu muzica veche si oameni multi si faini. Am stat de vorba cu cea care are localul, o femeie foarte deschisa si misto, cu care am ras de parca ne stiam de o viata. Mi-a placut, nu ratati localul daca treceti prin Sibiu. E in Piata Mica, sub cafeneaua Einstein, pe partea cu muzeul Franz Binder.

La o vreme, am plecat in Oldies, unde am reintalnit niste oameni pe care nu-i mai vazusem de ani de zile. Chiar s-a intamplat o chestie simpatica, cand aproape m-am ciocnit de un tip despre care stiam ca are un club in oras, club care era foarte la moda inainte sa plec eu din Sibiu. Il intreb ce mai face, daca mai are clubul, el nice “nu, dar mi-am facut altul”. “Ce club? intreb eu”. “Asta.” Am ras amandoi, am baut un shot de ceva (n-am indraznit sa intreb ce era in el) si ne-am vazut de ale noastre.

Si asta mi-a fost Craciunul. Bine, plus o chestie neasteptata, surprinzatoare si despre care nu povestesc nimic, ca doar mai tre sa am si eu niste secrete, nu? 😀

* poza de aici


3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *