Cu nervi, din Brasov

Atentie, limbaj vulgar, pentru o doamna ca mine.

Azi am plecat spre Brasov, inarmata cu rabdare (ca stiam ce drumuri de rahat sunt in tara asta) si curaj (ca stiam ca am experienta zero la drum lung). Drumurile – jalnice, am injurat tot timpul pana am ajuns, si primariile, si pe aia care fac drumurile, si sinucigasii de soferi care iti apar in fata cand nu te astepti, ce mai, o epopee intreaga.

De ajuns am ajuns cu bine, dar acum, seara mi-am iesit din pepeni rau de tot. Pentru ca insinuarile de genul “ce faci tu la Brasov, ia zi cu cine te-ai intalnit, e frumos?” ma seaca de-a dreptul. Pentru ca sunt multi cei din jurul meu care au impresia ca mie imi platesc altii chiria si ca banii pe care ii fac, vin pe de-a moaca. Nu, fratilor. Muncesc de-mi sar capacele si cateodata ajung seara acasa si vomit de oboseala. Ca voi ma vedeti zambind toata ziua, asta e alta treaba. Ca voi aveti impresia ca toate imi vin pe tava, iar e alta treaba.

Da, sunt multi barbati in jurul meu si asta pentru ca toti au impresia ca pot sa ma salveze pe mine de la groaznica singuratate. Dar nici unul nu isi pune problema ca EU am ales sa fiu asa. Ce treaba aveti voi cu asta? De ce o femeie singura tre sa fie curva? Si, mai mult, de ce va doare capul cu cine mi-o trag? Va e ciuda ca nu sunteti si voi printre aia? Poate ca am pe cineva, dar nu vreau sa-l arat. Poate ca sunt lesbiana. Poate ca sunt frigida. Si, da, poate ca sunt barbat.

M-am saturat de insinuarile celor din jurul meu. Si, incepand de azi, nu mai tolerez glumite pe tema asta, ca deja s-a ajuns prea departe. Oameni dragi mie ma inteapa tot timpul pe tema asta, dar nu realizeaza ca o gluma intinsa prea mult, devine deranjanta. Si chiar nu mai am nevoie de oameni care sa creada ca totul e usor pentru mine, doar pentru ca am un zambet frumos si un corp..oarecare. Si sper sa nu mai fie nevoie sa ma repet…

Tweet