Cu teoria stam bine, practica ne omoara…

Teoretic sunt in concediu. Practic, sunt intre joburi. Fostul meu sef a ales un fel jegos de a-si exprima frustrarile, da’ amu cine-s io sa ma pun in fata tavalugului…

Teoretic ar trebui sa ma odihnesc si sa-mi pun gandurile in ordine. Practic, sunt mai obosita decat daca as munci 16 ore pe zi. Ies noaptea prin carciumi, alerg ziua sa-mi rezolv problemele, dorm cateva ore pe noapte si wai ce viata faina. Is cam satula, da’ nu ma pot opri. Inca.

Teoretic cand treci cu masina pe trecerea de pietoni deodata cu pietonul, ti se ia carnetul. Practic, daca esti politist, scoti capul pe geam si ii spui aluia sa se uite inainte sa puna piciorul pe trecere, ca poate da vreo masina peste el. Faina tara asta a noastra.

Teoretic am de rezolvat chestii destul de importante, care tin de latura mea profesionala. Practic, caut solutii pentru a rezolva partea personala a vietii mele, gen: cum sa-mi adun io creierii aia lasati pe pianul lui Gyuri.

Cam asta-i cu teoria si cu practica. Stim sa spunem multe, ne dam seama ce-i important pentru noi dar, cu toate astea, ne preocupam de ceea ce ne face cu adevarat sa simtim ca traim. Daca o fi bine sau o fi rau e mai putin important; conteaza cu adevarat intensitatea. Eu o sa ajung la 60 de ani (de-i mai apuc) si o sa pot spune: am fost fericita, am iubit, am suferit, am plans, am ras, am muncit, am trait pasional.

Deci, mi se rupe de ea teorie, io vreau sa practic 😉

Tweet