Totusi, este trist in lume

Ma povesteam cu un prieten pe messengerul nostru de toate zilele. Care prieten, imi povestea cu naduf cum unul dintre cei mai buni prieteni ai lui i-a intors spatele atunci cand avea cea mai mare nevoie. Cred ca stim cu totii povestea, am trait-o pe pielea noastra cel putin o data.

Ceea ce este foarte grav in aceasta poveste speciala, este ca acel prieten nu ar fi ajuns sa fie acolo unde e acum fara ajutorul oamenilor din jur, in mod special al prietenului meu. Da, in orice prietenie exista suisuri si coborasuri, doar ca asta ar trebui sa intareasca, nu sa destrame o prietenie.

Ma intristeaza foarte tare chestiile astea, mai ales ca ma simt fara putere si nu pot sa zic nimic sa-mi fac prietenul sa zambeasca. Simte aceeasi amaraciune pe care am simtit-o si eu atunci cand prietenia mea de 7 ani s-a dus pe apa sambetei doar pentru ca ea se casatorise, iar sotul ei a considerat ca prietenii lui sunt mai importanti decat prietenii ei. Nu spun ca eu as fi fost prietena perfecta, ca eu n-am facut greseli in relatia cu ea, doar spun ca a fost pacat sa se arunce la gunoi atata timp si atatea intamplari traite impreuna.

Pentru ca imi doresc foarte mult sa il fac sa se simta mai bine, as vrea sa va rog pe voi, cei care ma cititi, sa ii spuneti de ce nu ar trebui sa sufere pentru un om care si-a permis sa le calce prietenia in picioare. Eu o sa ii trimit link-ul pe messenger, ca nici nu stiu daca stie ca am blog 😀


6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *