Sentimentalisme

Incep weekend-urile criminale. Sambata dimineata devreme voi pleca spre Sibiu cu trenul, claro, ca n-am de gand sa stau ore in sir pe la semafoarele de pe drum. La Sibiu trebuie sa particip la o nunta (deh, obligatiile astea), sper sa-mi vad vreo 2-3 prieteni, iar duminica seara ma intorc la Timisoara. Saptamana viitoare voi pendula intre Timisoara si Remetea Mare, ca trebuie sa fiu la doua nunti in aceeasi zi. Ca se casatoreste lumea asta intr-o nebunie, parca o dat o boala in toti si nu mai are nici unul rabdare, toti vor ACUM.

Eu una nu mai cred in casatorie. Am crezut odata, mi-am dorit copii, liniste si tot ce inseamna o familie. Am si avut pentru o vreme linistea aia. Acum nu mai vreau asta, cred ca m-am lovit mult prea tare cand am cazut de la mare inaltime. Bine, povestea mea nu e in nici un caz cu mult diferita de a altora, nu sunt prima femeie divortata de pe pamantul asta si in nici un caz n-o sa fiu ultima 😀 De ce ma gandesc acum la asta? Pentru ca imi e putin teama de nunta la care merg, de reactia mea, de felul in care o sa ma comport. Pentru ca e prima oara de cand am divortat cand merg la o nunta si as face orice sa nu trebuiasca sa fiu acolo. Din pacate, nu se poate, si dupa cum ar zice un psihiatru (sper sa nu ajung acolo prea curand), “trebuie sa merg si sa-mi infrunt temerile”. O sa incerc sa spun din suflet “Casa de piatra”, o sa incerc sa fac poze fericitilor miri, o sa incerc sa dansez si sa ma simt bine. Sper sa si reusesc.

Si pentru ca e ora amintirilor, Veve cu ale lui muzici mi-a adus aminte de asta:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qsh18FKSS24&hl=en&fs=1]


5 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *