Cultura chiar face diferenta

Clubul festivalului e acea petrecere din fiecare seara la care participa toata lumea care face ceva la FITS: voluntari, organizatori, actori, regizori, presa si alti oameni. E o nebunie totala acolo, muzica se aude pana in zori, tinerii danseaza, cei mai putin tineri se bucura de bucuria lor. E o atmosfera minunata si daca mergi acolo “pentru o bere” poti sa fii sigur ca nu vei pleca prea curand.

Bineinteles, e plin de artistii straini care au spectacole in festival. Unii sunt pierduti, nu inteleg nici muzica, nici manifestarile voluntarilor (care danseaza si danseaza si danseaza), altii intra in joc si nu se mai opresc. Toate astea se intampla sub privirile parintesti ale lui Constantin Chiriac, care e peste tot, in fiecare moment. Chiar nu stiu cum rezista omul asta, in zorii zilei e la birou, rezolvand treburi de festival, iar in creierii noptii sta de vorba cu voluntarii si invitatii la clubul festivalului.

Aseara, stand la o coada imensa la baie, am auzit o voce in spatele meu care spunea “nu mai pot cu muzica asta!” M-am intors si am vazut un pusti de maxim 20 de ani. Ma uitam mirata la el, din boxe se auzea ceva ce era clar pe gustul generatiei de azi. L-am intrebat ce muzica ar fi vrut sa auda si a spus ca n-ar fi rau sa auzim un Deep Purple sau un Pink Floyd. Eram si mai mirata. “Pai cum, il intreb, tu asculti muzica de asta?” “Da, asta si multe altele. imi pare rau ca cei din generatia mea nu au timp de muzica adevarata. Sau de teatru. Sau de cultura. In loc sa evoluam, ne ducem in jos. Asta de acum nu-i muzica.”

I-am spus ca ma bucur nespus de tare ca l-am intalnit. Ca, la cei 21 de ani ai lui, ar putea inca sa-i mai invete pe cei din jur ceea ce conteaza cu adevarat. I-am aratat oamenii astia multi din clubul festivalului, care sunt dovada vie ca da, cultura chiar face diferenta, pentru ca toti ne aflam acolo pentru un festival de teatru si ca pentru noi e facut, cei ce credem in cultura. Chiar si el e acolo datorita aceluiasi festival si ca, daca suntem mai multi, putem sa facem lucrurile sa se intample. Impreuna

Daniel, ai fost pansament pentru mine, un om care nu mai crede atat de mult in generatia voastra. Sper doar sa iti transformi pesimismul in optimism si sa incepi si tu sa crezi ca Romania chiar are ceva bun de oferit.

Tweet