Cum imi vorbesc filmele

Imi plac filmele care “imi vorbesc”. Acele filme pentru care imi iau un ragaz de cateva minute, o ora sau chiar o jumatate de zi, dupa ce s-au terminat. Filmele dupa care visez sau dupa care ma ridic si spun “gata, la treaba!”. Sunt filme pe care altii le considera a fi proaste, fara miez, care mie imi plac doar pentru ca m-am identificat intr-o idee, intr-un cadru, intr-o discutie.

Iubesc filmele la fel de tare cum iubesc teatrul. Daca inima mea ar trebui sa aleaga intre film, teatru si muzica, n-ar putea sa faca o alegere. Nici eu, rational, n-as putea face asta. Pe langa ca le iubesc, imi e greu sa aleg unele, atunci cand cineva imi cere recomandari. Sunt atatea filme pe care le iubesc si care m-au facut sa am lungi discutii in mine, cu mine si cu altii.

Acesta nu e un post despre filme, ci despre ce mi-au spus unele filme.

Nimic nu e ce pare a fi, nicio dragoste nu e urata, niciun om nu e perfect. Sa nu judecam aparentele, ci sa avem rabdare cu noi si cu ceilalti. Altfel, s-ar putea intampla lucruri pe care nu le vom putea repara. (Head in the Clouds)

Imposibilul nu exista. Viata e frumoasa, trebuie doar sa-ti dai un ragaz. Sa te opresti, sa te uiti in urma si sa schimbi viitorul daca nu-ti place ce ai facut in trecut. (Intouchables)

Iubeste neconditionat. Nu cauta explicatii, nu le astepta, nu le cere, nu le oferi. Traieste totul, clipa de clipa, fara regrete. In tot procesul asta, ai grija sa nu ranesti pe nimeni. Daca o faci, tot chinul sufletului va fi in zadar. (Silk)

Femeia stie sa se pedepseasca. Cu o ura inconstienta, de neinteles. Stie sa isi faca rau in aceeasi masura in care ii fac rau si altii. Si toate astea cu o meticulozitate aproape ireala. (Twilight Portrait)

Suntem cu totii legati. Invizibil. Avem o ata care ne trage unii inspre altii. Daca acum iei o decizie, o sa influentezi, poate, zeci de alte vieti. Asta pe langa a ta, unele decizii sunt luate pe vesnicie. (Zero)

As avea inca 1000 de filme de scris aici. As putea sa fac niste liste cu recomandari de filme, insa nu despre asta e vorba. Exista bloguri speciale pentru asa ceva. Eu as vrea doar sa conving un om, unul singur, sa inceapa sa se uite la filme si cu sufletul, nu doar cu ochiul critic. Sa ne bucuram, cateodata, chiar si de filmele care nu sunt extrem de stralucite, dar care ar putea sa ne lase cu un sentiment bun.

Nu pot sa inchei fara sa va indemn sa urmariti si filme care nu vin la Cinema City, sa ciuliti urechile si sa deschideti ochii catre filme in care actorii nu vorbesc intotdeauna limba engleza. Ati putea fi atat de surprinsi…

Tweet