Deci, cum inselam?
*la ora la care voi cititi acest post, eu sunt plecata in delegatie, asta insemnand ca nu voi putea raspunde prea curand la comentarii.
Imi sta de mult in minte ideea asta, despre ceea ce inseamna a insela cu adevarat intr-o relatie si care ar fi implicatiile.
Eu sunt o persoana fidela sau, cel putin, asa imi place sa ma consider. Daca relatia mea merge bine, nu vad de ce as incerca sa caut adrenalina/senzatii in alte parti, oricate tentatii as avea. Da, imi place sa flirtez, poate in felul asta imi mai confirm, din cand in cand, feminitatea si faptul ca inca pot sa fiu atragatoare.
Ce inseamna de fapt “a insela”? Pentru ca notiunea asta are conotatii diferite in mintea fiecaruia si am intalnit oameni pentru care chiar si o privire aruncata in fuga spre altcineva inseamna tradare. Pentru altii, termenul e mult mai larg si merge chiar pana la a tolera sexul in afara relatiei.
Poate ca ar fi mai simplu daca i-as explica intelesul din punctul meu de vedere. Fiind un om cu mintea deschisa, nu ma panichez la flirtul jumatatii mele cu o alta prezenta feminina; nici cand aceasta jumatate iese cu alta la cafea. Pot sa merg atat de departe incat sa spun ca fiecare e liber sa faca ce vrea, iar daca chiar simte nevoia sa incerce o mica diversitate, poate s-o faca (ho, nu dati cu pietre, sunt de parere ca numai lebedele sunt monogame; si pinguinii). Atata timp cat relatia noastra nu e afectata de ceea ce face el, nu am o problema cu asta.
Daaar, inainte sa spuneti ca sunt femeia perfecta, trebuie sa va avertizez ca sunt foarte stricta asupra conditiilor impuse. Nu-mi doresc sa aflu ce se intampla, imi doresc atata respect de la partenerul meu incat sa faca toate lucrurile astea cu mare discretie. Nu doresc explicatii pentru timpul petrecut fara mine, nu verific telefoane, nu stau cu gura sa il bat la cap cu diverse chestii de neincredere. Insa urasc sa fiu mintita. De fapt, urasc sa aflu ca am fost mintita, iar daca el doreste sa “plimbe” niste domnisoare, sa fie atat de inteligent incat sa-si croiasca minciuna in asa fel incat io sa nu aflu niciodata.
Eu cred ca adevaratul inselat se face cu sufletul. Daca sunt chestii fizice, nascute din curiozitate sau din simplul motiv ca barbatii au o alt fel de constitutie, pot sa spun cu mana pe inima ca nu sunt deranjata de chestiile astea.
Da’ fa-o cu cap, frate. Ca altfel, o sa te trezesti intr-o buna zi ca nu mai sunt langa tine si apoi te intrebi ce naiba ai facut, ca toate erau minunate ieri. Si nici flotarile in limba nu ma mai aduc inapoi.
Tweet
Imi place cum scri, sau despre ce scrii d-na pisiii. Ma pui pe ganduri. SA MA INSOR A 2 OARA?!?!? :)):))
Sanatoasa conceptie. Te scuteste de multe episoade de “corazon sfaramat”.
Bine, ipotetic, si eu as fi de aceeasi parere. Practic, stiu ca nu mi-ar pica deloc bine sa aflu de asemenea escapade.
Asadar cum e mai bine sa inselam?
eu as fi foarte deranjata si de partea fizica. pai cum sa stiu eu ca partenerul meu face sex cu altele? pai eu ce am, nu ii e destul?
nu e bine sa inselam deloc, ca apoi se creeaza o retea de minciuni si daca e ceva fizic, te abtii, de aia esti om si nu animal sa faci ce vrei cand vrei. daca sunt si sentimente la mijloc, iubirea nu se poate imparti la doi sau doua, te desparti si te duci la noua ta dragoste. mai corect pentru toti implicati, desi dureros si trist.
Da, da, iti impartasesc punctul de vedere. Apoi, tre’ sa fi prost sa te lasi prins dupa ce ti s-a spus ca vei fi parasit [asta daca nu cumva o face intentionat si vrea sa fie parasit], si desi tolerez cat pot prostia, nu-mi place sa fiu in preajma ei.
Ce sa zic, ce nu stii nu te doare.
reciproca e valabila? intreb pentru ca mi se pare normal ca o doctrina acceptata sa se aplice si persoanei care o accepta, in oglinda.
am constatat pe pielea proprie ca ajungem sa profesam anumite convingeri atunci cand au implicare personala.
si mie mi se pare firesc sa aplic dictonul “hotul neprins e om cinstit” dar, sa fim cinstiti, am pretentia sa se aplice nediscriminatoriu si in cazul propriu, nu?
altfel, nu suntem putin ipocriti(e)? o femeie poate afirma fata de barbatul ei: “eu sunt imaculata dar tu poti fi si altfel atata timp cat nu te prind” fara sa se gandeasca in sinea ei ca doreste sa i se aplice si ei acelasi tratament?
deci? dorim sa fim si noi tratate exact la fel? sa ni se permita micile “derapaje” si sa fie perfect acceptabil atata timp cat ne putem acoperi urmele?
intrebarea e si pentru tine si pentru celelalte comentatoare care iti impartasesc convingerile.
multumesc pentru sinceritate.
Cand nu mai gasesti de ce ai nevoie langa persoana de langa tine mai bine iti cauti alta. Partea nasoala e ca trebuie sa si poti sa faci asta.
@baghy, cate dreptate ai. Cel mai greu e sa te desprinzi…
Nebuloaso ce faci de sarbatori? Poate ne intalnim cumva
Cam de acord cu tine. insa te contrazici un pic in fraza:
”
De fapt, urasc sa aflu ca am fost mintita, iar daca el doreste sa “plimbe” niste domnisoare, sa fie atat de inteligent incat sa-si croiasca minciuna in asa fel incat io sa nu aflu niciodata.
”
N-am inteles ce nu-ti place mai tare: sa fii mintita sau sa afli chestia asta ?