Despre ceea ce conteaza

Din ciclul “filozofie abstracta contemporana” sau (la alegere) “intrebari existentiale fara numar, fara numar…” ma concentrez azi pe ideea de “ce e important pentru mine?”. Si asta pentru ca, de cateva luni incoace, mi se subliniaza in mod repetat de catre cunoscuti ca nu e bine sa dedic atata timp slujbei mele (de care sunt foarte mandra, apropo) si ca ar fi bine sa-mi revizuiesc prioritatile. Si uite asa, cautand prin nebuloasele mintii mele, am incercat sa-mi fac o trecere in revista a chestiilor importante, chiar daca nu sunt neaparat puse in practica.

Nu mai trebuie sa spun nimanui ca munca mea e deosebit de importanta pentru mine. De ce e importanta…aici sunt mai multe directii. In primul rand pentru ca imi asigura un trai mai mult decat decent, pentru ca am niste standarde de viata care nu-mi permit sa o las mai moale daca vreau sa beau Coca Cola in fiecare zi, daca vreau sa am un parfum de zi si unul de seara, daca vreau sa-mi chinui ficatul cu Salitos sau Jack Daniels intr-un club de fitze; of course si cheltuielile casei sunt importante, imi platesc singura chiria si intretinerea. In al doilea rand pentru ca munca mea imi ofera satisfactii sufletesti nebanuite (mai ales ca aceste bucurii vin dupa cateva zile sau saptamani de munca intensa, iar un rezultat bun ma ridica la ceruri), imi da ocazia sa cunosc oameni noi, care ma ajuta sa inteleg mai multe despre tipologia umana. Da, o fi sunand psihanalitic toata treaba asta, dar pasiunile sunt pasiuni si punct.

Muzica e foarte importanta. Nu pot sa lucrez fara muzica, nu pot sa mananc fara muzica, acasa si la birou imi canta ceva intotdeauna. A, si nici sex nu pot sa fac fara muzica. So what, call me crazy. Am preferatii mei in materie de triluri si fac tot posibilul sa ajung la concertele artistilor pe care ii iubesc. Cand sunt trista ascult siropuri (desi sustin sus si tare ca nu imi plac, sunt momente in care Robin Beck sau Wilson Philips imi tin companie plangacioasa), cand sunt vesela ascult rockereli sau blues (aici optiunile incep cu ACDC si se termina la ZZ Top). Deci, music is important.

Sora-mea e importanta. Pentru ea starnesc revolutii cu ai mei, ma dau peste cap sa fac exact ceea ce vrea ea, sunt plastelina cand imi cere ceva. Incerc sa fiu pentru ea cel mai bun prieten si sper sa nu fie vreodata un moment in viata in care sa ne simtim indepartate una de alta. Amu is siropoasa pentru ca mi-e dor de ea si pentru ca, in ultima vreme, e singurul om din lume care m-a sprijinit neconditionat.

Prietenii mei sunt importanti. Sunt cativa oameni pentru care n-as ezita sa fac orice. Si cand spun orice, ma refer inclusiv la partea aia cu agatatul unei pietre de gat si apoi sarit in fantana. N-o sa-mi ajunga doua vieti sa le multumesc pentru ce au facut pentru mine, pentru sprijinul si intelegerea lor. Pe langa prietenii mei cei care conteaza, conteaza si mai mult copiii lor, pe care ii iubesc nespus. Fiecare realizare a lor ma umple de mandrie, ca si cum ar fi copiii mei, fiecare zambet indreptat spre mine imi umple sufletul de bucurie. Acum o saptamana, unul dintre ei m-a strigat pe nume pentru prima oara. M-a facut mai fericita decat orice pe lumea asta.

Importante pentru mine sunt experientele trecutului. Richie imi zicea intr-un comentariu la postul anterior ca suntem facuti din amintiri, dar ca nu le putem lasa sa ne conduca. Sunt de acord, dar trebuie sa le lasam sa amprenteze viitorul. Amintirile au in ele si greselile trecutului, pe care nu vrei sa le repeti, sau, cel putin, vrei sa iti pastrezi un mediu sigur pentru tot ceea ce insemni tu pentru tine. Sa construiesti zidul ala (mai gros sau mai subtire, fiecare in functie de puteri) care are la temelie experientele cele mai neplacute si sa lasi pe altul sa le darame doar atunci cand e foarte clar ca vrea sa te descopere. Si nu, nu ma refer la iubire (sau nu doar la iubire), asta e un lucru universal valabil pentru toate tipurile de relatii pe care le ai cu cei din jurul tau.

Cafeaua de dimineata are o importanta vitala. Nu pot sa imi incep buna functionare fara mirosul acela de cafea raspandit prin casa la primele ore ale diminetii, nu pot avea primul zambet pana cand nu simt pe buze aroma amaruie a cafelei mele facute la ibric. Restul cafelelor de peste zi sunt bine venite, dar prima e vis…v-am spus ca eu consider cafeaua cea mai senzuala bautura care exista pe pamantul asta?

Cineva ma intreba acum ceva vreme daca nu mi-e urat sa ma intorc la niste pereti goi si la o casa rece, in fiecare seara. Am stat putin sa ma gandesc si mi-am dat seama ca nu stie ce zice. Cum ar putea sa fie rece o casa in care canta John Lee Hooker si Tom Waits, in care o carte sta deschisa pe un colt de canapea, langa un urs maaare de plus, poze cu copii si miros de cafea? As minti daca as spune ca e usor de fiecare data, ca nu e. Dar odata cu maturizarea, am luat si niste decizii, ale mele, la care am obosit sa tot dau explicatii. Imi traiesc viata chiar asa cum mi-o doresc si nimeni nu poate sa ma faca lasa pentru ca nu vreau sa schimb felul comod in care traiesc. So, fuck off.

Si pentru ca tot am pomenit de Tom Waits, iata una din preferatele mele. A se asculta neaparat cu cuvintele in fata:

Tom Waits;amp;Crystal Gayle
Asculta mai multe audio Muzica »

Tweet