Doi somnambuli

Cea mai recenta intalnire cu Vunk a fost in toamna lui 2010, cand au avut concert la Timisoara. De fapt, erau in turneu national cu albumul nou si au trecut si pe la noi. Ma ocupasem, atunci, de 70% din organizarea concertului si am fost extrem de uimita sa vad cat de multi fani au. Club 30 se umpluse intr-o clipita, de cand am deschis usa de la intrare si toti erau nerabdatori sa-i vada pe scena.

Marturisesc, nu sunt fana Vunk. N-am fost niciodata, aveam niste preferinte muzicale foarte bine inchegate la momentul la care ei au aparut in muzica romaneasca. Cu toate astea, stiu sa fredonez niste piese de-ale lor, ca-mi place simplitatea melodiilor si claritatea vocii lui Cornel Ilie. E o muzica frumoasa, fara sa aiba pretentia de a fi extraordinara, una care iti da, de cele mai multe ori, o stare de bine.

Totusi, Vunk a crescut mult. Muzical si ca atitudine, iar asta e un lucru pe care as vrea sa-l vad la mai multi artisti din tara. Au scos album nou, au avut si concert frumos in Bucuresti de ziua indragostitilor (si mi-a placut mult ca mesajul concertului n-a fost unul despre iubire, ci unul despre prietenie, adica nu s-au incurcat in clisee) si, iata, acum lanseaza videoclip nou (al unei piese noi), pe care am bucuria sa-l pun aici printre primii. Se numeste “Doi somnambuli”, videoclipul a fost filmat la Los Angeles, de un profesionist pe nume Edward Aninaru (cred ca e mai cunoscut pe dincolo decat la noi, din pacate), si va rog sa va uitati la el, ca are niste actori speciali: doi caini din rasa golden retriever, antrenati, printre altele, pentru a lucra cu copii care sufera de autism.

“Desi piesa nu se afla pe albumul “Nu scapa nimeni(fara emotii)”, aparut in noiembrie, am ales sa o lansam pentru ca este inspirata dintr-o poveste cat se poate de reala si nu ne-am putut abtine sa n-o cantam mai repede. Cantecul s-a scris de la sine dupa o discutie pe care am avut-o cu cineva, la telefon, noaptea si, desi aproape ca atipeam de somn, nu puteam sa inchidem si vorbeam cu ochii aproape inchisi, iar a doua zi nu mai stiam exact ce ne-am spus:) Este un cantec pentru toti aceia carora li se spune sa se trezeasca din niste emotii frumoase, sa fie cu picioarele pe pamant, dar stim ca noi toti suntem, pana la urma, niste visatori.” – povesteste Cornel Ilie, liderul trupei.

Mi-ar placea tare mult sa dati mai departe clipul, sa-l vada toata lumea. Ar fi pacat sa nu se cunoasca munca oamenilor care stiu, vor si pot sa-si cante sentimentele.

“Ne-am pierdut mintile, dar ne-am castigat sufletele”. Nimic mai adevarat.

Tweet