Dress code pitzipongic

A venit vara! Si, odata cu ea, au aparut fetele vesele, cu bucati maaari de piele la vedere. Asta nu-i un lucru rau, marturisesc ca m-am lasat si eu purtata de valul de caldura care ne-a lovit de ceva vreme incoace si imi las piciorusele scaldate de razele soarelui, ca n-am mai purtat o pereche de pantaloni de o gramada de vreme…

Dar cred ca fac ceva gresit, ca outfit-ul meu nu seamana cu nimic din ce vad pe strada. In primul rand bijuteriile. Ale mele (aproape inexistente) sunt micute, dragute, finute. Ar trebui sa le arunc naibii la gunoi si sa-mi reinnoiesc caseta cu podoabe. Imi trebe asa: cercei-tip roata carului lu’ bunicu’ de la tara, bratari multe, colorate si producatoare de zgomot, lant de rotweiller corcit cu pittbull, daca se poate si cu niste bile mari gen bowling ball pe post de medalion (pe bune, nu se apleaca de spate cand poarta minunatiile alea la gat?). Si cam atat. Poate si niste inele, aurite, mai multe si mai mari.

Top-uri. Cat mai colorate. Galbene sau verzi. Sau, de ce nu, chiar roz, desi rozul se pare ca a iesit de mult din moda. Asa zic oamenii avizati, nu eu. Cel mai important, inscriptiile. Paiete, margele, litere aurite sau argintate, desene cu leoparzi, pantere, D&G, Gucci, “saneluri” etc.

Acu’, ce-am observat io special, sunt colantii aia de diverse culori, care se poarta pur si simplu. Nu tu o fusta, o rochie, o ceva peste, ci doar chestiile alea stranse pe trup (si evident, in talie, ca sa aiba suncile peste ce sa se reverse), eventual fara bikini (ca se vede naspa).

Pana la pantofi n-am ajuns, din motive de ingretosare continua, dar promit sa ma documentez si revin.


3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *