Femeia perfecta
Se trezeste dimineata surazand, fara sa-i pese cum ii sta parul. Deschide ochii incet, fara sa se grabeasca, adulmecand mirosul cafelei care vine de undeva dintr-o alta dimensiune, a unei realitati pe care n-o vrea. Nu inca. Isi intinde muschii cu aceeasi incetineala si se bucura de tot patul, care e doar al ei, doar dimineata.
Femeii perfecte nu-i pasa cand ii cresc cateva fire pe langa sprancenele frumos arcuite, stie ca nu in asta sta frumusetea ei. Nici cand se ingrasa cinci kilograme, iesind la iveala cateva puncte de celulita abia vizibile. Pentru ca siguranta ii vine din interior, nu din formele perfecte sau dintr-o piele fara cusur.
Plange la drame si rade la comedii, din tot si cu tot sufletul. Lasa pantofii cu toc pentru niste espadrile, atunci cand vrea sa simta orasul pe jos. Sta la un concert in ploaie, fara sa-i fie teama de cativa stropi, canta si danseaza cu cel de pe scena.
Femeii perfecte nu ii e teama de sentimente si nici de consecintele lor. Iubeste fara frica, se lasa purtata de inima fara sa implice ratiunea. Daruieste neconditionat, pentru ca stie sa ofere, nu sa ceara. Are certitudinea ca totul se va termina cu bine, indiferent cat de mult plonjeaza in gol, pentru ca stie ca, inainte de toate, se are pe ea si apoi pe cei dragi.
As vrea sa invat sa fiu macar jumatate din femeia perfecta. Dar femeia perfecta stie ca nu are cum sa atinga perfectiunea.
Tweet
Nu cred ca exista femeia perfecta, dar sunt macar pe juma in directia buna. Am norocul ca dimineata sa simt miros de cafea facuta de sot, ca deh…eu mai lenevesc putin in pat. si , ciudat, nu sunt crizata de dimineta.
Sa speram ca nu inceteaza sa o caute 😀
Ai scris un articol superb, cu toate acestea eu cred ca exista femeia perfecta, iar ea este in fiecare dintre noi, femeile.
Fiecare avem o alta definitie a ei si cu toate astea ea este acolo asteapta sa devenim constiente de ea. Avem tendinta de a aspira la anumite idealuri dar in urmarirea acestora ne pierdem din vedere pe noi.
Desi uneori nu ne dam seama, sau nu suntem cosntiente mai bine zis, de acest lucru, noi toate suntem perfecte insa problema consta in a accepta acest lucru. Oricate imbunatatiri am aduce caracterului, aspectului nostru fizic si atitudinii noastre, mereu se va gasi ceva care sa nu fie in ton cu ceea ce ne dorim si mereu vom vrea mai mult.
Poate ar fi bine ca din cand in cand sa ne oprim in loc si asa cum admiram atatea lucruri frumoase, sa ne admiram si pe noi, pentru ca si noi suntem frumoase si unice in propriul nostru fel.
orice bărbat îţi va spune că femeia perfectă e cea care-i interesată de el, în ciuda tuturor defectelor
@boemul: like supreme level
Eu una as fi multumita sa ajung doar la un echilibru cu mine insami. Atat. Dar din pacate este incredibil de greu…
Eu indeplinesc marea majoritate dar imi lipseste ce e mai important ” pentru ca stie ca, inainte de toate, se are pe ea si apoi pe cei dragi”. Eu am plonjat in gol dar cand a fost nevoie sa ma ridic nu i-am vazut pe cei dragi de langa mine… a fost nevoie sa ma ridic singura. DAR M-AM RIDICAT!
Cupy, ca bine zici. E important sa ne simtim noi importante pentru noi
Boemul, asa cum zice Emi, super like!
Ami, cateodata chiar e nevoie sa ne ridicam singure, doar ca sa stim ca putem. Asa, sa ne intre bine in cap :))
Nu scrii in articol si despre barbatul perfect? Ca sa fie corect
Ma asteptam la un articol de vreo cateva ecrane, dar ai surprins esenta 
Mai am putin si ating perfectiunea. :)) Trebuie doar sa gasesc pe cineva care sa ma astepte cu cafeaua facuta, sa mai zabovesc in pat, sa incep sa port pantofi cu toc, pentru a renunta apoi la ei in favoarea espadrilelor. :))
Femeia perfecta afla ca e perfecta, de obicei, dupa ce intalneste idiotul perfect. Cel care reuseste, in idiotenia lui, sa-ti demonstreze ceea ce stiai deja, ca tu esti cea mai importanta, absolut minunata si desavarsita. (si modesta de aflfel :p)
Doamne, tre sa-mi pun buton de like la comentarii, sunteti minunati! :))