Fotbal si amintiri cu miros de Eugenia
Si a fost si finala Ligii. Marturisesc ca am asteptat-o cu sufletul la gura (sunt fan inflacarat al fotbalului englez), desi parca ma uitam la o finala de Premier League. Meciul frumos (stiu ca analistii au disecat meciul in 27 de mii de bucati, asa ca eu n-o sa fac un review), mi-a placut Manchester, mi-a parut rau pentru Chelsea… Si mi-am adus aminte de momentul in care tata m-a dus la primul meu meci, juca Inter Sibiu cu Dinamo, eu aveam 6 ani si nu pricepeam ce caut in invalmaseala aia. Tata era fericit, am mai vazut cativa prieteni de-ai lui, dar principala mea grija era sa-mi mananc Eugenia primita si sa ma chinui sa stau locului, ca daca eram cuminte mai primeam o Eugenie. Imi placea ce se intampla acolo cu mingea aia, dar cel mai mult ma fascinau oamenii din jurul meu care cantau si strigau, se bucurau (si nu prea injurau, cred ca a contat destul de mult ca eram pe acolo, sau nu imi mai aduc eu aminte) sau erau tristi. Si l-am intrebat atunci pe tata de ce canta. Iar tata mi-a raspuns ca trebuie sa cante, ca oamenii aia de pe teren joaca pentru ca sunt ei acolo, suporterii, si ca daca suporterii nu canta, jucatorii n-au motiv de joc. Eh, uite ca asta s-a schimbat. Suporterii nu mai canta, doar injura, fotbalistii nu mai joaca, doar se frezeaza, iar batalia se duce intre conducatorii de cluburi, in fata camerelor de luat vederi.
Am renuntat sa mai merg la meciuri pe stadion pentru ca noi nu mai stim sa fim suporteri care canta. Nu mai stim sa ne sustinem echipa favorita fara sa-i injuram pe ceilalti sau chiar pe ai nostri. Nu vom putea sa stam in picioare 120 de minute sa incurajam, iar daca rezultatul nu e favorabil noua, nu vom sti sa oferim suport. Doar vom arunca cu pietre si ne vom mira ca jucatorii nu mai joaca. A avut dreptate Topescu in ’94 (imediat dupa meciul Romania-Suedia) cand a spus ca fotbalul a devenit un joc de interese mai mult decat unul cu balonul rotund si a renuntat la a comenta partide de fotbal.
Numa’ bine, domnu’ Jiji, sa traiesti, Iancule…
Tweet
cam din aceleasi motive am renuntat si eu sa ma uit la fotbal , de mers pe stadion nici nu ma gandesc.
fotbalul nu mai este un sport , fotbalul e razboi intre prostii cu interese . o alta dovada ce face banul din om .
suporterii sunt si mai mari prosti , nu numai ca nu castiga nimic dar pierd si bucuria unui spectacol , un spectacol pentru ei .