Zi de marti

Am prins un nenorocit de virus care acum isi face de cap cu mine. N-am voce deloc, iar in meseria mea asta e cel mai rau lucru care se poate intampla: sa nu pot vorbi cu clientii nici macar la telefon. Mai ales acum, cand trebuie sa inchei o colaborare si sa incep alta, deci sunt de 2 ori mai ocupata decat in mod normal.

Azi am vrut sa stau acasa. M-am trezit pe la 8 si ceva si mi-am dat seama ca nu ma pot da jos din pat fara sa ametesc. Mi-am facut o cafea si n-am putut s-o beau. Apoi mi-am facut un ceai. Ala e bun. Am mai dormitat vreo ora, apoi s-au pornit telefoanele si mi-am dat seama ca n-o sa pot sa stau in pat, asa cum mi-am planificat.

Acum sunt la birou. La unul dintre ele. Nu ma pot concentra si am niste materiale de prezentat peste 2 ore. N-am lucrat nimic, mai bine scriu pe blog. Poate se intampla o minune si ma insanatosesc intr-o clipa. Sau nu se intampla nimic si tre sa ma adun si sa lucrez. Si acum imi urla in minte o dorinta, pe care o am intotdeauna cand ma simt rau: vreau la mama!!!


6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *