Gadila-mi orgoliul
Am ajuns sa ne uitam la sport manati de orgolii prostesti. Sa ne bucuram de fotbal, baschet sau rugby doar daca ne putem injura in voie cu galeriile adverse. Suntem suporteri, dar cine isi mai aminteste cum erau momentele de inceput, cand ne uitam cu jind spre o tabela facuta din tabla, sperand ca scorul sa se schimbe in favoarea echipei pe care o sustinem?
Suntem suporterii ranchiunei si ai pupatului in fund. Daca avem o echipa favorita, ne cerem dreptul la gadilarea orgoliului de catre conducatorii de cluburi, antrenori, jucatori, toata lumea. Noi suntem galeria, noi cantam pentru voi. Nu din pasiune, nu din iubire pentru sport, nu din mandrie pentru culorile clubului. Vrem sa fim bagati in seama, sa formam echipe, sa dam jos antrenorii care fac treaba, sa scuipam jucatorii care au rezultate. Cum dracu’ sa nu facem asta, pai ce, pe noi nu ne asculta nimeni? Suntem in stare sa iti repetam cuvant cu cuvant ce au spus un jucator acum 14 ani, 10 luni si 18 ore, cand ne-a injurat pe toti intr-un moment de frustrare. Il tinem minte, mama lui de nenorocit! SA MOARA!
Suntem suporterii rezultatului, batem din palme si huiduim arbitrul care a avut curajul sa dicteze ceva impotriva noastra! M–IE! MORI! Altfel, nu mai stim sa batem din palme, credem ca noi si numai noi sunem avizati sa ne dam cu parerea.
Ba, cica au venit niste copii sa cante la baschet. Vreo 40, asa. Mici, n-au putere, n-au forta. Hai sa le dam in cap, echipa asta e facuta din mercenari si n-are suflet, nu merita sa vina niste copii sa cante pentru ea. Auzi la ei, sa cante un meci intreg, indiferent de injuraturile din tribuna. Dragoste pentru baschet? Pai astia-s nebuni? Si noi, ultrasii, ce pazim aici? Chiar nu ne mai asculta nimeni? Of, trista viata, ma duc sa mai bag un bilet la pariu impotriva echipei din orasul meu.
Conducatorii de cluburi distrug sportul romanesc, iar voi dati o mare mana de ajutor, astia care va lamentati ca o echipa de baschet e vai de capul ei cand, in cel mai rau caz, termina campionatul pe locul 2. N-aveti de unde sa stiti de bucuria jocului pentru ca cei mai multi dintre voi nici nu stiu ce e aia “pick’n’roll”. Sunteti de un grotesc inimaginabil, iar presa care va sustine a ajuns sa fie de cea mai joasa speta, pentru ca propavaduieste ura impotriva unor jucatori care si-au dat sufletul pe teren si au facut tot ceea ce stiau mai bine.
Cat de trist sa traiesti cu un suflet atat de rau si de meschin. Timisoara, singurul oras din tara in care presa si locuitorii “iubitori” de sport injura o echipa atunci cand joaca intr-o finala.
Tweet
Eu te sustin! Am fost la multe meciuri si am vazut ce s-a intmplat si inainte de acest campionat, cu “acea” galerie (care [NU?] juca acelasi rol de mercenar)… apoi, cu asa supoteri mai bine lipsa!
In acest campionat cred ca a lipsit coeziunea de echipa… si din zvonurile pe care le-am auzit, sunt bisericute! Nu-mi pot explica de ce Archie, care juca fenomenal, a cazut dintr-o data! Dar astea-s din bucataria interna, nu trebuie sa se auda… pacat, caci este o echipa frumoasa!
Din tot lotul, apreciez forma constanta a lui Bogdan Popescu… asa mercenar cum e el, mi s-a parut ca a pus cel mai mult suflet cand a intrat pe teren!
Archie a obosit. E jucatorul care a jucat cele mai multe minute (a avut meciuri la rand in care a evoluat toate cele 40 de minte regulamentare). Nu poti sa ceri luna de pe cer, in conditiile in care aceasta echipa e 80% noua. Ei au demonstrat ce era de demonstrat, pe teren. Dar cine sa vada?
Tribuna a devenit campul de batalie al frustrarilor.
Fotbalul ca si sport ma cam lasa rece, dar faptul ca nu am liniste in casa cand sunt meciuri, faptul ca este asociat cu batai, injuraturi si bani prea multi ma enerveaza maxim. In rest, nu stiu nimic despre fotbal, decat ca e unu’, nemuritorul, la conducerea nu stiu carei ligi sau asa ceva si ca mai este un baci care arunca cu euroi in stanga si in dreapta inainte de meci si uneori si dupa. :))