Ganduri din tenebre

Eu cand sunt obosita, ma apuca frate cate o stare de aia tampita de-mi vine sa-mi iau campii. Nu-s buna de nimic, ma gandesc la toate tampeniile pamantului (si alea pe care le-am facut si alea care urmeaza sa se intample). Fac in mintea mea niste scenarii mai nasoale decat ale lui Tarantino, Stephen King si monstrii lui sunt la pitici pe langa calamitatile pe care mi le inchipui si asa mai departe. Astea sunt momentele in care recunosc fata de mine ca-s o panicoasa si jumatate, ca ma simt mai neajutorata decat dau impresia si ca da, nu-s de fier (desi par).
In momentul asta sunt ca miorita, aia cu “gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place”, pe ziua de azi am fost nemultumita care strica cheful tuturor (nu ca ar avea cineva chef de ceva, dar sigur nimanui nu-i lipsea o ciufuta care sa vina sa le faca ziua de luni neagra de-a dreptul). Ma enervez la orice vorba spusa mai putin mieros (am uitat sa precizez ca numai EU am voie sa fiu nervoasa, ceilalti trebuie sa vada asta si sa se poarte cu mine cu manusi), ma afund in rapoarte numai ca sa nu fie nevoie sa socializez si cred ca un pittbull ar fugi schelalaind daca mi-ar vedea privirea.
Ceea ce imi demonstreaza clar ca n-ar mai trebui sa pierd noptile, ca ar fi bine sa raman eu la iesirile cu prietenii mei si copiii lor, la uitatul de filme si citit.

PS: In cateva ore ajunge sora-mea la Timisoara, si asa ziceam eu ca mi-e dor de ea. Partea proasta e ca ea e si mai futirisita decat mine. Asa ca, cateodata, doua femei singure intr-un apartament nu e cel mai de dorit lucru.

Tweet