Inevitabilul s-a produs

Incerc sa ma feresc de raceala de cand incepe iarna si pana se termina. Nu-mi spal parul decat daca stiu ca n-o sa mai ies din casa cel putin vreo 3-4 ore, ma imbrac cu haine groase, imi iau ciorapi grosi, fular, caciula, manusi si pufoaica, pentru ca doar gandul ca m-as putea imbolnavi imi da fiori reci pe sira spinarii.

Tre sa fie cald in casa, tot timpul. Ai mei au incalzire cu teracota si, de cate ori merg acasa de Craciun (sau de Pasti, ca tot frig e), mama e terorizata, ar lasa focul in soba sa mearga intr-una, numai sa nu ma plang eu ca mi-e frig. Cred ca ma intreaba daca mi-i bine cam o data la o jumatate de ora, iar din 2 in doua ore vine si-mi spune: “no? dau drumu’ la foc?”

Sunt terorizata de ideea de raceala pentru ca urasc, de-a dreptul, sa bag pastile in mine. Mi se opresc in gat si mi se pare ca ma intoxic inutil cu medicamente. Sa nu mai vorbim de ceai, pe care tre sa-l beau in cantitati industriale sau de mancarea pe care nu pot s-o mananc din cauza de gat umflat. Plus simptomele, adica nasul care curge in continuu si nu se opreste din stranutat, ochii plansi, febra ce nu scade doua zile, pfuuu, ma enervez numai cand ma gandesc.

Unde mai pui ca nici nu suport pe nimeni in preajma, urasc sa ma bibileasca toata lumea si sa-mi toace capul cu “mananca, ia-ti medicamentele, pune lamaie in ceai, si miere, daca se poate, stai in pat, NU IESI AFARA IN HALUL ASTA!”. Mda.

Tocmai am racit. Imi simt gatul cat o banita, ochii au inceput sa lacrimeze, stranuturile sunt si ele aici, sa inceapa jihadul.


26 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *