Înfricoșătoarea Românie

O să ziceți că exagerez când zic „înfricoșătoare”. Dar România pe care am văzut-o zilele trecute exact așa e. Oameni turbați de nervi, spumegând de furie, acuzând furibund și dorind altor oameni să moară în chinuri. Pe scurt, două subiecte care au invadat ecranele monitoarelor, ne-au transformat pe toți într-o gloată de barbari fără discernământ.

Lucrul care mă înfricoșează, de fapt, în toată situația asta este că nu mai știu ce să cred. Asta apropo de discuția despre profesorul de la Vianu, liceul de elită din București, profesor care se presupune că a spus unui copil să se târască în genunchi dacă vrea o notă mărită. Au apărut alte dovezi, alte mărturii, zi de zi se schimbă subiectul ăsta de parcă toate informațiile ar fi fabricate din plastilină.

Într-o vreme nu atât de îndepărtată, reportajele din ziare sau de la TV erau verificate temeinic. „Nu ieșim cu informații până când acestea nu sunt verificate și răsverificate” era o lege pe care noi, cititorii/telespectatorii/ascultătorii o știam și o credeam. Mulți încă sunt la acel stadiu, de aceea există atitudini de genul „e la TV, deci e adevărat”. Încrederea noastră în presă a fost atât de mare încât nu e de mirare că luăm de bun multe dintre informațiile care ni se dau.

Simt că trăiesc o glumă sinistră. Sunt momente în care rămân blocată în fața monitorului si-mi vine să-mi iau câmpii când văd câte bălării se scriu. Oameni de presă pe care îi credeam drepți și (cât se poate de) obiectivi, au ajuns să scrie niște mizerii fără nicio opreliște. Pentru că, de fapt, asta e problema: nu contează ce mizerii scriu, nu contează pe cine terfelesc; nu li se întâmplă nimic. Absolut nimic. Maximum o hăhăială de birou și gata, pot trece mai departe, la următoarea viață pe care o vor distruge tot așa, fără să li se întâmple nimic.

Vă dau două exemple de la alții. Exemple pe care mi-aș dori să le văd replicate și în România, însă nici eu nu sunt atât de naivă încât să cred că se va întâmpla vreodată așa ceva.

Mary Mapes și 60 Minutes, CBS. Difuzată în 2004, ediția despre serviciul militar al lui George W. Bush și așa-zisele documente care atestau că acesta din urmă nu s-a prezentat la bază (deci n-a putut fi evaluat și a făcut tot posibilul să scape de trimiterea la război) a avut parte paroape imediat de contestatari care au demonstrat că acele documente puteau fi făcute și folosind Microsoft Office, pentru că mașinile de scris din anii `70 nu aveau anumite caractere care se pot regăsi pe documentele prezentate în emisiune. După mai multe acuzații de acest fel, CBS s-a autosesizat și a chemat o echipa de audit care să verifice autenticitatea documentele și informațiilor difuzate, însă echipa condusă de Mapes n-a putut dovedi mai presus de orice îndoială că acele documente erau autentice. Toată lumea a fost dată afară, CBS și-a cerut scuze public, iar norul îndoielii a stat mult timp deasupra celebrului post TV.

Christopher Jeffries și uciderea Joannei Yates. Asta se întâmpla în 2010. Christopher Jeffries, un fost profesor de engleza retras din activitate a fost cercetat timp de 3 zile pentru presupusa ucidere a Joannei Yates, o femeie care locuia într-unul dintre apartamentele pe care Jeffries le avea în proprietate. Cât timp a stat reținut pentru audieri în închisoare, ziarele l-au judecat și condamnat, fără să țină cont de ceea ce înseamnă „reasonable doubt”. Doar pentru că avea un aspect de snob, era singur (și fără o altă relație de durată de-a lungul vieții) și părea un obsedat sexual. după ce analiza ADN a stabilit că ucigașul era altul, domnul Jeffries s-a dus la un avocat și a dat în judecată toate ziarele alea nenorocite. A câștigat în instanță câteva zeci de mii de lire sterline, plus scuze din partea Curții pentru cele trei zile petrecute în închisoare.

Mda, nu știu ce vreau să zic cu exemplele astea. Poate, zic doar poate, în naivitatea de care dau dovadă chiar și acum, vor exista, la un moment dat, niște repercusiuni reale pentru toți ăștia care scriu orice, oricunde, oricând.

Până când asta se va întâmpla, mă voi distanța din nou de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu și voi reveni la România mea frumoasă, cu concerte, festivaluri, locuri faine și suflete bune.

Foto: Breaking News by Shutterstock

Tweet