Ingrid, fake it!

Zilele astea sunt intr-un fel de “Hitchcock spree”, de marti incoace am vazut vreo 5 filme si ma asteapta inca cel putin 15. Pentru ca omul ma fascineaza, pentru ca filmele lui nu seamana deloc intre ele, pentru ca are darul de a ma face sa rad chiar atunci cand suspansul e mai mare. Incredibil om, de o genialitate coplesitoare.

Printre filme, am tot cautat interviuri cu el, discursuri si alte lucruri de felul asta, sa incerc, cumva, sa-l cunosc mai bine. Si am gasit discursul lui Ingrid Bergman, discurs in care am simtit emotia unei actrite a carei cariera a fost foarte influentata de primul rol pe care i l-a oferit Hitchcock intr-un film de-al lui. Va rog sa fiti atenti la tot discursul, sfatul lui Hitchcock e o lectie din care cu totii putem invata, chiar si acum, la 32 de ani de la moartea lui.

Si pentru ca tot suntem la premiul pe care Alfred Hitchcock l-a primit in 1979, ca recunoastere pentru intreaga activitate, va las cu discursul lui. Sa aveti rabdare, de pe la minutul 3 ii multumeste sotiei lui pentru tot sprijinul pe care i l-a dat, cu o naturalete si candoare care mie mi-au umplut ochii de lacrimi. O dragoste si un respect reciproc ce au durat mai bine de 50 de ani.

Tweet