Iubeste-ma… America!

Acest articol face parte dintr-o serie dedicata Festivalului International de Film Comedy Cluj, care se desfasoara in perioada 14 – 23 octombrie 2011, la Cluj-Napoca.

Spectacolele speciale de teatru ma gasesc de fiecare data. Am ajuns sa vad tot felul de spectacole interesante, fara sa le caut in mod deosebit. Asa a fost si cu spectacolul de ieri, teatru-film, un concept de care nu mai auzisem pana acum. Nu stiam foarte clar la ce sa ma astept cand am intrat in cinematograful Victoria pentru ca, de obicei, nu ma documentez despre spectacolele inedite si prefer sa ma las uimita la locul faptei.

Piesa, scrisa de Claudia Motea si jucata tot de ea, e un one woman show, o comedie drama, o satira a imigrantului roman care cauta fericirea de pe taramul fagaduintei. Niste replici fortat-comice si 8 (opt) personaje feminine compun un tablou in care se simte drama omului dintr-o tara saraca si care, cand ajunge in multi-iubita America, isi da seama ca rozul e mai pal decat si-a inchipuit si viata e foarte dificila departe de familie.

Stela, personajul principal, e actrita de Broadway. Insa doar in mintea ei, pentru ca, in realitate, e chelnerita la Dino’s Pizza, un job “de tranzit”, asa cum e pentru multi oameni care se viseaza actori atunci cand ajung sa traiasca in cetatea filmului si a teatrului. A ajuns in America si acum se straduieste sa ramana, cautand solutii pentru cand viza ii va expira. Sfatuita de o buna prietena, hotaraste ca trebuie sa se casatoreasca. Se indragosteste de cel cu care ar fi urmat sa aiba o casatorie de convenienta, insa el o paraseste, pentru ca, la final, sa se intoarca la ea.

Parte ade final mi-a placut cel mai mult, din toata piesa. Claudia Motea a lasat finalul in seama privitorului, pentru ca James, iubitul reintors, isi ofera din nou dragostea, iar raspunsul Stelei nu mai vine. La sectiunea de Q&A de la finalul spectacolului, am intrebat-o pe Claudia Motea ce final alege ea pentru piesa scrisa de ea. Mi-a spus ca, din punctul ei de vedere, Stela il primeste inapoi, pentru ca toate compromisurile adevarate se fac din dragoste, ori dragostea Stelei pentru James trece peste orice mandrie.

Iluzia e peste tot, asta ar fi concluzia spectacolului. Visele noastre sunt aceleasi, oriunde ne-am duce, toti suntem in cautarea fericirii si a multumirii de sine. Insa nicaieri nu poti obtine acea fericire daca nu lupti pentru ea, oricat de tentant si de ofertant ar parea un alt loc in care sa-ti iei viata de la capat.

Mi-a placut. Nu pentru replici, unele mi-au parut de-a dreptul puerile, nu pentru jocul actoricesc al Claudiei, pentru ca nu stiu daca e cel mai bun lucru sa-ti joci propriile piese, oricat de mult ti s-ar potrivi, ci pentru ceea ce transmite: lupta cu noi insine si lupta cu ceilalti pentru zambetul din noi. Da, o recomand, e de vazut, asa ca daca auziti ca se joaca pe undeva, mergeti s-o vedeti. Impletirea actorului cu filmul din spate e un concept foarte misto, de vazut macar o data in viata.

Tweet