O poveste despre curaj si ambitie – Iolanda Balas
Sunt multe povestile care pornesc din Timisoara si spun despre curajul oamenilor de aici. Un curaj admirat de toti si asumat doar de cei care traiesc sau au trait pe aceste plaiuri. O atitudine dorita de multi, invidiata de multi, dar, din pacate, hulita de majoritatea romanilor obisnuiti sa plece capul si sa inghita povesti mai degraba decat fapte.
Iolanda Balas e atleta care a facut performanta intr-o Romanie suprimata de regimul comunist. Multipla campioana olimpica si europeana la sarituri in inaltime, a dus si tara asta la o inaltime mondiala in sport, povestind doar despre excelenta, nu si despre traumele pe care le traia ca roman.
“Era intr-o vineri. Delegatia Romaniei pleaca spre Roma fara “regina inaltimilor”. Iolanda Balas, inca de atunci un nume cunoscut in tara, isi lasa colegii sa ia drumul Italiei si se indreapta spre biroul lui Gheorghiu Dej. Nu se uita in stanga si in dreapta si intra de-a dreptul in audienta la liderul comunist.
Prima reactie a acestuia este, asteptat, una de uimire totala. Prima intrebare adresata sportivei este de o inocenta infioratoare: “Dar dumneavoastra cum de nu sunteti la Olimpiada?” Pastrandu-si sangele rece, sportiva ii da o replica incredibila pentru acele vremuri: “Nu am cum sa reprezint tara care nu are incredere in mine si in sotul meu!”
Ii explica lui Dej faptul ca lui Hansi Soter nu i-a fost permisa participarea la competitie si insista ca acesta sa o insoteasca. Liderul partidului comunist, inca buimac, ii primite ca o sa rezolve situatia si chiar asa se intampla.” (intregul material despre Iolanda Balas poate fi citit aici)
Aur la Olimpiadele de la Roma (1960) si Tokyo (1964). Aur la Europenele de la Stockholm (1958) si Belgrad (1962) si argint la Berna (1954). Aur la Universiadele din Torino (1959) si Sofia (1961). O copilarie dedicata antrenamentelor, o tinerete dedicata competitiilor si o maturitate dedicata ambitiei de a face lucrurile corect, de a fi alaturi de familie, de a-i proteja pe cei dragi.
Poate ca nu intamplator am ajuns sa scriu tocmai azi despre Iolanda Balas. Sau despre curajul ei. Traim niste timpuri in care, din nou, asa cum ni se intampla o data la cativa zeci de ani, e nevoie de curaj manifestat, nu declarat.
Aceasta aducere aminte e dedicata campaniei “Timisoara in orice colt de Romanie”, initiata de Asociatia Timisoara Capitala Culturala Europeana in 2021. Inca un motiv pentru care Timisoara merita sa fie capitala culturala: multe din valorile nationale au pornit de aici si si-au extins “raza de actiune” in alte parti ale Romaniei. Daca va deveni CCE in 2021, Timisoara va reprezenta Romania; iar din povestile pe care le-au gasit cei de la Asociatie si pe care le puteti citi pe site, avem si istorie, avem si viitor.
Tweet